Oamini buni!
Aghică niamuri, prechini, cunoscuţ’ şi năcunoscuţ’, înt-on cuvînt ba chiară în mai mulchie, cichitori a’ poveşchilor lu’ bace Toghiere!

Începem continuaria poveşchilor lu’ bace Toghiere cu avînt şi corajie năbănuită. Alchie şi alchie păţanii au şi să dăsfăşoare dîn înfăşurătura-n care-s păstrachie şi d-inghie dabghia aşchiaptă şi să năpustiască păstă voi, spră încîntaria tolcerilor şi a ochienilor.
Aşedară, atenţîie mărită ori cum ar zîce “americanii” – atenţîie la vighiaz! Asta păntru că surprizîle au şi să ţînă lanţ şi nu orice lanţ cum ar fi ciala dă biţoaglă, care-i scurt şi-nodat la capechie, ci lanţ lung ce are capechie care nu dau faţă unu’ cu altu’, deci hă, hă, hăăă, lung dă tăt. Tăt şpilu-i şi fim sînătoşi şi noi da’ şi voi.
Deci vă dorim sînătachie maxîmă, voauă şi ceilor draji voauă, tăchie cele bunie şi la toamnă prunie.

Episodul o sută unu
Bace Toghiere şi uspăţu’

Dî la belci pîn’ la mormînt, viaţa omului îi presărată cu tăt felu’ dă ievenimenchie care fericichie, care năfericichie. Întră cele fericichie (dă mulchie ori la prima veghiere) să află şi uspăţu’, ocazîie cu care chie leji cu acchie-n regulă dă jumătachia ta. Unii nie sfătuieu pă noi bărbaţîî şi fim vijilenţ’ înenchie d-a face paşu’ căsătoriei, păntru că n-are rost şi nie legăm la cap dacă nu nie doare şi dîn zîsa lu’ ciala cînd ieşchi ficior chie poţ’ scoborî dîn pat pă care parchie vrei. Alţîî nie linişchieu zîcînd că fiecare sac are pechicu’ lui, sămn c-are şi nie vie părechia la timpu’ potrivit. Sfătoşii zîciau că-nsurătoaria dă tînăr îi ca mîncaria dă diminiaţă. Altu’ că puica dîpă criastă să veghie ci-are şi iasă. Şi iac-aşe, am primit înenchie d-a nie însura, dî la cei cu iexperenţă, fel şi fel dă sfaturi că la on moment dat nu mai şchiam dă care şi ţîniem cont.

Cichitorule! Tu cînd chi-ai însurat, dă care sfaturi ai ţînut cont?

La cias dă mare sărbătoare, doresc tuturor ceilor care mă cunosc precum şi ceilor care nu mă cunosc, tuturor apropieţîlor mei d-aci sau dă mai dăparchie, tuturor niamurilor, consăchienilor, colejilor şi prechinilor mei, iubitorilor poveşchilor şi poezîilor lu’ Bace Toghiere, colaboratorilor şi susţinătorilor mei: multă sînătachie şi bucurii nănumărachie.

Fie ca sărbătoaria Naşchierii Mîntuitorului Nostru Iisus Hristos să aducă în căşile, cileghiurile şi suflechile voaşchie iubire, pace, linişchie şi înţălejere.

Ş-aveţ’ un Crăciun cu bucachie alesă pă masă şi mulţ’ corindători!

Doamnie ajută-nie noauă şi la tătă lumia!

Gheorghe Hodrea

Drajii mei!

Astîz’ îi zî dă mare sărbătoare, asta păntru că noi creşchinii îl sărbătorim pă Sfântu’ Mucenic Ignatie Teoforu’. Şi păntru că nie aflăm în postu’ Crăciunului, musai şi preţizăm cum că astîz’ , doauăzăci deţevrie, îi zîua-n care să taie porcii. Conform rânduielii tradiţîonale, tăieria porcului îi sîngura activitate îngăduită a să dăsfăşura în zîua dă Ignat şi păntru asta zîua dă 20 deţemvrie portă numile dă Ignatu’ Porcilor

Ca fiecare sarbatoare româniasca şi Ignatu’ îi una plină dă obiceiuri, lejenghie si superstiţîi. Dîn zîsa unora, zîce că în noapchia dînainchia Ignatului porcu’ îş’ visaza cuţîtu’ sau să visază cu mărjele rosii la grumaz. O fi aşe, n-o fi, cinie poachie şchi? Oricum, porcii triabă tăieţ’! Aşe că, la triabă!

Păntru început, pînă-n zîuă, aghică diminiaţa tare, cînd nu-i zîuă nicărie, să pregăchieşchie iaga cu răchie! Litără dă leje! Altfel gata-i baiu’, dîn zîsa lu’ bace Toghiere!