MAREA DĂZVĂLUIRE!

Ta, ta, taaam!

Înenchie dă a-ncepe, păntru început, vă mulţămăsc tuturor ceilor care aţ’ scris mesaje şi aţ’ fost corioşi ce şi cînd are şi să-ntîmple năîntîmplata. Apoi, fac lămuriria cum că Bace Toghiere atîta-i dă ocupat cu treburile lui dă n-are triaba nimărui, nu face politică, nu poartă voarbe făr’ dă rost, nu învidiază pă nimia, nu locomeşchie la ce nu-i a’ lui, nu duce cu voarba pă nimia. Bace Toghiere vria şi trăiască frumos, în pace şi bunăînţălejere cu tătă lumia, că ş-aşia-i viaţa scurtă. Şi dacă tăt îi scurtă viaţa dî ce şi n-o făcem frumoasă? Dă noi depinghie!

Referitor la anunţu’ cu MAREA DĂZVĂLUIRE musai şi arît cum că n-am făcut altă dîcît şi folosăsc în iel înţălesurile cuvîntului CÂNTARE. Şi păntru că dî la cuvîntu’ aista o pornit tătă triaba, iaca, “s-o lăsat cu lăutari”, deci îi “cu cînchiec”!

Timpu’ o iexpirat! Momentu’ o sosît! Deci şi-nciapă dăzvăluiria promisă!

Oamini buuuni!

Am onoaria şi vă prezînt CÎNTARIA LU’ BACE TOGHIERE, cîntare pă care o dedic dumnievoastă ceilor care m-aţ’ scris precum şi tuturor ceilor care îl cunosc sau nu-l cunosc pă Bace Toghiere şi poveşchile lui.

Aşedară, tonu’ la cînchiec!

Marea dezvăluire!!!

Oamini buni! În curând vom ajunge la momentul marii dezvăluiri. În loc de: vorbe goale, multe şi fără de rost; văicăreli; tânguiri şi plânsete vom glăsui denunţînd şi mărturisind.

Oamini buni!

Bună zîua şi binie v-am găsît pă tăţ’!

Musai şi vă fac cunoscut on meşchier tare perceput la fel şi fel dă lucrări. Îi voarba dă bace Ghiţă meşchieru’, care cial mai tare să percepe la fixat părchet pîn căşi. Amu, părchetu’ şi iel îi în fel şi chip, dî la aciala dîn lemn dă tăt felu’, aşe cum îl şchiam noi, oaminii mai vechi dă zîle, pînă la aista mai modern, lăminat, care nu să fixază cu ţuruc ori cu lipici şmanglit dî la foasta fabrica dă mobilă pă nume Cepeleu, ci să pringhie dă olaltă pîn îmbinare, culcat pă ceva poniavă dîn burechie. Eh, da’ bace Ghiţă meşchieru’ să percepe nu numa’ la tăt felu’ dă părchet ci şchi punie şi poghiele. Ş-ar mai fi ceva - are măşină dă răşpălit care nu face praf ‘niecăcios şi părchetu’ dă tip vechi îl face tare sclipicios dă nu poachie fuji mîţa pă iel, că tătă să dăjghină.
Păstă tăchie cele pominichie pîn’ aci, musai şi preţizez cum că lucră iexcepţîonal dă binie şi foarchie leznă. Deci, nu mai staţ’ pă gînduri! Chiemaţî-l şi vă doteză căşile cu părchet. Inghie daţ’ dă iel? Apu, în Arad, dacă ţîngăliţ’ la număru’ aista dă telefon - 0357437505 sau la lăcruţa vorbitoare cu număru’ – 0757588464

‘Tachie bună!

Oamini buni!
Aghică niamuri, prechini, cunoscuţ’ şi năcunoscuţ’, înt-on cuvînt ba chiară în mai mulchie, cichitori a’ poveşchilor lu’ bace Toghiere!

Începem continuaria poveşchilor lu’ bace Toghiere cu avînt şi corajie năbănuită. Alchie şi alchie păţanii au şi să dăsfăşoare dîn înfăşurătura-n care-s păstrachie şi d-inghie dabghia aşchiaptă şi să năpustiască păstă voi, spră încîntaria tolcerilor şi a ochienilor.
Aşedară, atenţîie mărită ori cum ar zîce “americanii” – atenţîie la vighiaz! Asta păntru că surprizîle au şi să ţînă lanţ şi nu orice lanţ cum ar fi ciala dă biţoaglă, care-i scurt şi-nodat la capechie, ci lanţ lung ce are capechie care nu dau faţă unu’ cu altu’, deci hă, hă, hăăă, lung dă tăt. Tăt şpilu-i şi fim sînătoşi şi noi da’ şi voi.
Deci vă dorim sînătachie maxîmă, voauă şi ceilor draji voauă, tăchie cele bunie şi la toamnă prunie.

Episodul o sută unu
Bace Toghiere şi uspăţu’

Dî la belci pîn’ la mormînt, viaţa omului îi presărată cu tăt felu’ dă ievenimenchie care fericichie, care năfericichie. Întră cele fericichie (dă mulchie ori la prima veghiere) să află şi uspăţu’, ocazîie cu care chie leji cu acchie-n regulă dă jumătachia ta. Unii nie sfătuieu pă noi bărbaţîî şi fim vijilenţ’ înenchie d-a face paşu’ căsătoriei, păntru că n-are rost şi nie legăm la cap dacă nu nie doare şi dîn zîsa lu’ ciala cînd ieşchi ficior chie poţ’ scoborî dîn pat pă care parchie vrei. Alţîî nie linişchieu zîcînd că fiecare sac are pechicu’ lui, sămn c-are şi nie vie părechia la timpu’ potrivit. Sfătoşii zîciau că-nsurătoaria dă tînăr îi ca mîncaria dă diminiaţă. Altu’ că puica dîpă criastă să veghie ci-are şi iasă. Şi iac-aşe, am primit înenchie d-a nie însura, dî la cei cu iexperenţă, fel şi fel dă sfaturi că la on moment dat nu mai şchiam dă care şi ţîniem cont.

Cichitorule! Tu cînd chi-ai însurat, dă care sfaturi ai ţînut cont?