Mare bucurie tria’ şi fie-n casa omului cînd îş’ cumpără măşinuţă dă lux! Nu dă altă, da’ meri inghie vrei şi cînd vrei. Nu depinz’ nici dă rată, nici dă tren. Cu măşinuţa duci şi aduci tăt ce vrei, numa’ şi ai ce şi d-inghe. Pă vremuri, tătă lumia căra, cu măşinuţîle, acăr ce. Haidaţ’ şi ni-aducem aminchie! ...
Măşinuţa-i o necesîtachie?
Imajinaţî-vă că vă aflaţ’, înt-o oaricare zî dă vară, şezănd p-on scaon, în sensu’ jiratori dî la Gara Ielectrică, în mijloc. Încătrău chie uiţ’, plin dă măşini. Chie-ntorci cîtă podu’ dî la Micălaca? - Pă parchia stîngă, vin măşinuţă, moşcolichie, cu feidările gata - gata şi pomniască, su’ greutachia sacilor cu: pipărci, gogoşeri, vînăchie şi tăt felu’ dă poame. Alchile, trag dîpă iele remorcuţă cu: scînduri jiluichie, var năstîns, mături şi dimijenie cu răchie... Pă parchia ghireaptă, ai şi-i vez’ pă unii ce să-ntorc acasă, cu măşinuţîle, tăt moşcolichie, plinie cu: saci cu bucachie, dî pă Banat, purcei , bolţari, mobilă dă ocazîie, măşină dă sfărmat tenchi ...
Chie-ntorci cîtă podu’ dî la Grăghişchie? - Pă stînga, vin măşinuţă prăfuichie, care fără, care cu remorcuţă, plinie pîn’ la refuz cu: curechi, oi, lebeniţă, purcei, pepini, viţălaşi înţărcaţ’, o’ ba, piparcă rîjnită, mobilă vechie... Pă ghireapta, mulţîme dă lume aşchiaptă, la ocazîie. P-îngă ei trec, făr’ dă oprire, măşinuţă, tăt prăfuichie, plinie cu: ţement, saci cu tărîţă, scînduri mai lunji dîcît îi voie, cu cîrpă roşie legată ‘năpoi, ce să flendură-n bătaia vîntului, saci cu azot, cornieră, cuie, presă dă stors strugurii, şrot dă ruje, betonieră, suluri dă nailon păntru solar, mniere-n saci, gard rabiţ, butelii dă arăgaz umpluchie, şpohert, lopeţ’ şi arşauă, copîrşeu ...
Măşinuţa-i on lux?
Eh, da’ dacă chie-ntorci cîtă ţentru, să-nşchimbă triaba. Pă parchia ghireaptă-n măşinuţă dă lux, proaspăt spălachie, mărg domnii şi doamnile la sărvici. Obloacile la măşini îs lăsachie-n jos. Dînlontru, pîntră cîntări dă muzică uşoară, ieşe amniros dă părfumuri. Oamini, proaspăt raşi şi muieri feşchichie la păr şi zgaibe, să clansonează-n sămn dă sălut, unii pă alţîî. Cîchiodată, să mai uită urît, cînd lîngă ei s-aşază la rînd, la ţignalu’ luminos în tri colori, vriunu’ cu măşina răblăjită, ce tuşeşchie dîn tăchie pistoanile ş-apoi scopeşchie fum niegru şi ‘niecăcios.
Pă parchia stîngă: vin domnii şi doamnile dî la sărvici; trec măşinuţă-mpănachie cu hîrchie creponată şi baloanie, în iele-s mnirii şi nuntaşii. Dîn cînd în cînd, apare şi cîchi-o măşinuţă cu oaminii lejii, ori cîchi-o sălvare cu buba vînătă dîn frunchie aprinsă, ţiuind dîn tolcere, dă-ţ’ înfundă urechile.
Cam asta poţ’ veghia şezînd în sensu’ jiratori. Oamini care să folosăsc dă măşinuţă-n fel şi chip. Ş-atunci, n-ai dăcît şi chie-ntrebi: nu-i aşe că măşinuţa-i sălvaria omului? Aşe-i da, am răspunghie. Numa’ c-ar mai fi on aşpect. În mulchie rînduri măşinuţa nu-i on lux, nu-i o necesitachie, ci dîn zîsa lu’ unu’ să transformă-n copîrşeu pă roţ’. Ş-atunci, ce-i dă făcut? Apăi, dîn zîsa lu’ ciala, mare atenţîie şi grăbiţî-vă mereuaş!
Verificaria instalaţîiei
Sară dă toamnă. Afară iera răcoare binie, aşe că ni-am adunat tăţ’ în casă la bace Toghiere. Noi pruncii stăchiam p-on cînăpei. Bătrînii, pă scaunie. Bace Toghiere, în capu’ mesîî, după ci-o închis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o aşezat apoi, pă patu’ nădăşchiernut, s-o dăzmbumbat la vizlic ş-o zîs: -“Apăi, drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, nu vă grăbiţ’ niciodată, că plinie-s drumurile dă oamini grăbiţ’, cari-ajung la morminţ’. C-aşe m-am grăbit şi io cu vecinu’ Vasile, dî la Arad, cu măşinuşa lui dă lux şi iera cît p-aci. Da’ haidaţ’ şi vă povestăsc!
A doaua zî dîpă întîmplaria cu pornitu’ măşinuţîî lu’ Vasile, vecinu’ pruncilor mnei, dî la Arad, m-am trezît pî la opt ciasuri. N-am apucat şi scot debla binie pă obloc, ca şi ieu aier, că m-o şi văzut Vasile, vecinu’.
–“Baciu Toader, haidi ăi, sî m-ajuţ’, ăi, sî montiez bateria ăi, pi maşînuţă, ăi!”, o zîs cîtă minie. Dîn doauă mişcări am fost jos. Am montat bateria. Iera-ncărcată, c-o lega la riedresor în bucătărie sară dă sară (d-ajaba i-am zîs că nu face binie, nu m-o crezut, pînă păstă vo doauă luni, cînd m-o zîs: - Baciu Toader, ai avut direptati ăi, m-au rujinit ăi, robineţîî, tacîmurili, mînerili şî toati fierîtaniili dîn bucatarie ăi, di la acidu’ di la baterii, ăi).
La sfert dă cheie, o pornit maşinuţa. Mai binie nu pornia, că şi veghieţ’ ce s-o-ntîmplat! Numa’ ni-am trezît c-o vecina pogană, păst-o maje, dî la scara d-îngă noi. Că oare n-am duci-o cu măşinuţa pîn’ la Peşca, cu doauă dunie şi tri pernie, la mă-sa? S-o uitat Vasile cîş la minie ş-o zîs cîtă ceia că mere, da’ nu fără minie! Io, ce şi zîc? Nu i-am putut refuza. Vremia iera bună, aşe că ni-am pregăchit. La-nceput, am verificat semnalile luminoasă ce clipăsc, stînga, apoi ghireapta, dîn nenchie şi dîn năpoi. Meriau. Apoi, becuri frînie, tăt la fel. Meriau. Pozîţîile, la fel. Eh, da’ lămpaşu’ stîng, nu lumina. Nici o problemă, c-avia Vasile bec dă şchimb. Numaţ că ce creghieţ’?, am reuşit să dezmontăm rama dî la lămpaş, dîn prima? Vez’ şi nu! Încercat-am cu şurubelniţă dă tăt felu’. N-o mărs. Ciocănit-am cu ceva clopăcel, înprumutat dî la jamjiu’ dă păstă drum dă bloc. N-am reuşit! Daţ’ cînd am forţat c-on liver, o ţedat. Mare ni-o fost mniraria cînd am văzut că s-o dăsprins rama lămpaşului cu o peciechie dîn măşină. Oăi, cînd ni-am uitat mai atenţ’ ni-am dat sama că-n lămpaş ierau chiscuichie tăt felu’ dă cîrpe şi rama fusăsă lipită cu ghips ş-apoi fărbălită. No, faină triabă! Am şchimbat iuchie becu’ ş-am ghipsuit la loc rama, că ni-o dat ghips on vecin, zugrav. Apoi, am băgat-o pă vecina ’năpoi, pă banchetă, întră dunie şi cu pernile-n braţă. În porbagaj, nu iera loc dă: canistre, scule şi roata dă rezervă.
Tiestu’
Cinie iera ca noi, cu măşinuţă dă lux? Iac-aşe meriam, uşurel, pîntră blocuri. Soarile-ncălzia binie. Vecinu’ Vasile, cu ochii înenchie şi cu voarba la minie-mi iexplica: –“Baciu Toader, dîn prima mi s-o bagat ăi, maşînuţa asta la sufliet, ăi. Coloarie frumoasî are, ăi! Clansoani puternişi, are ăi. Probagaj pi tavan, are ăi. Di vitezî, nişi nu mai zîc ăi, c-am testat-o, pi dînsa ăi. Stai niţăluş, sa-ţ’ poviestăsc ăi! Am aflat dispri dînsa, di la on colieg ăi, di la Combinatu’ chimic ăi. Cu dînsu’ m-am încumietat ăi, pîn’ la vînzator acasă ăi. M-am uitat niţăluş la dînsa ăi, ş-apoi, am scos-o la stradă ăi. Am ieşît apoi cu dînsa pi şosaua naţîonală ăi şî, dă-i bataie, la drum. Bătuşia vînzatoriu’ ăi, piedala di acşeleraţîie, di numa’ ăi. N-o apucat ăi, sî triacî pieste sută ăi la vitieză, că numa’ ci l-am auzît zîcînd ăi; - “Domnu’ Vasîli, musai să ne-ntoarcem, c-am uitat poarta deschisă ş-a ieşit cîinele-n stradă!” Cînd m-am uitat ăi, on cîni nou nouţ, cum sa zîci pi la noi, adicî alb, cum sa zîci pi la voi, trecusă-n fugî, pi lînga noi. Ci să-i faci ăi? O riedus vînzatoriu’ vitieza ăi şî ni-am întors, cu măşînuţa tiestată ăi”.
Iac-aşe, dîn voarbă-n voarbă, ieşirăm cu vecinu’ Vasile şi cu măşînuţa dă lux dîntră blocuri, o cochirăm la stînga pă prinţipală ş-o luarăm, mai vioi, cîtă podu’ Micălăcii. Da’ doară nu creghieţ’ c-o vrut măşinuţa şi să suie pă pod? Nici voarbă! Dat-am pă curnăpoi, dă vo cinci ori, ca şi nie luăm avînt. Rezultat, nula. Nu vreia şi nu vreia! Bistoş cumpărasă vecinu’ Vasile, găzolină năbochiezată cum triabă, cu tietrăietil dă plumb. Noroc cu vo doauăzăci dă muncitori, care-mprăşchiau chietruţă su’ pod, pă linia dă tren. Ni-or ajutat ş-o-mpinjem, cîtă vîrfu’ podului.
Eh, da’ la vale n-am avut probleme. Nici n-am mai pornit motoru’ pîn’ la Gara Ielectrică. Pă bancheta dîn spachie, vecina pogană, numa’ sufla dă cald ce-i iera-ntră dunie. N-am dăşchis obloacile, c-aviam viteza pria mică ş-avia şi ni să baje fumu-n căbină.
Cum am trecut dă Fabrica dă răchie şi drojghie, am vrut şi dăşchighiem barem on obloc. Ce şi puchiem? Tăchie ierau blocachie. Fusăsără lipichie, dîn zîsa lu’ vecinu’ Vasile, cu prenadez. Băsamă păntru protecţîie antifurt.
Cuptuşala
Asta ca asta, da’ nu şchiam dî ce pă cum pringhiem viteză, iera tăt mai cald, că la on moment dat aşe ieram dă asudaţ’, dă gînghieşchi că făcusăm înhalaţîie. Iera clar, băga măşinuţa cuptuşală-n căbină. Afară, cald. Înlontru şi mai cald. La on moment dat, numa’ l-am auzît pă Vasile c-o-nceput şi cînchie: -”trandafiiir, di la Moldova, ti-aş iubi da’ nu-ţ’ ştiu vooorba…” Vecina pogană, dîntră dunie, strîga:-“Apă minerală rece, Aracolă de la frigi’, îngheţată Polar...”. Asta ca asta, da’ cînd mi s-o părut că-l văd pă Mitru trecînd tolchişu’ în fugă, pîn nenchia noastă, m-am dat sama că tăchie-s veghenii şi musai tria’ şi oprim măşinuţa.
Da’ doară nu creghieţ’ c-am apucat şi-i zîc lu’ vecinu’ Vasile şi oprască? Cum meriam aşe cu ochii împlîntaţ’ în zare, dînt-odată s-o auzît on zgomot, aşe ca şi cum ai sfîrchica ceva tablă, apoi o urmat o hurducătură, dîpă care n-am mai văzut drumu’ ci măţăraile dă su’ bord. Cînd m-am uitat în stînga, vecinu’ Vasile ţînia dă volan, da-i iera d-asupra capului. Vecina, dîn spărietură, sughiţa cu pernile pă cap. Înt-o clipită m-am dat sama ce s-o-ntîmplat. Picasăm, tăţ’ tri, cu scaunile pă tolchiş. No, gata-i baiu’, m-am gînghit, cît casa! Obloacile, ca la comandă, picasără-n uşi. O dună aluniecasă su’ măşinuţă, pomnisă şi pîn aier zburau penile, ca niaua. Tocu’ dî pă dună zburasă şi să lipisă pă barbriz la on cămion, ce vinia-n urma noastă. Cu vizîbilitachie nula, şoferu’ o luat-o la nimerială pă arătură, lovind on iepuroi sălbachic. Dă su’ măşinuţă ieşiau scînchei. Ce iera dă făcut?
Dîn doauă mişcări m-am arăghicat, am dat zobonu’ dîpă minie ş-am ieşit pă oblocu’ dîn ghireapta învîrchindu-l ca pă zbici, sămn că-i ceva bai. Tăchie măşinile-or oprit. Vecinu’ Vasile ţînia strîns volanu’ pă direcţîia înenchie. Vecina pogana sughiţa şi jghiera.
Pînă la urmă ni-am oprit cumva. Binie că n-o păţît nimia nimic! Ciala cu cămionu’ s-o dus, bucuros c-o prins iepuroiu’. Vecina, s-o oprit dîn sughiţat. Io cu vecinu’ Vasile ni-am apucat şi răpălim podu’ dî la măşinuţă. Cum? Simplu. L-am rugat p-on moţ ce trecia cu cocia cu scînduri p-îngă noi şi nie vîndă cîchieva dăraburi. Şi cum avia omu’ firez la iel, dă urjenţă li-am croit dîpă cum ni li-o trăbuit. Am aşezat, apoi, scaunile şi bancheta pă scînduri şi, duşi am fost, cîtă Peşca. Moţu’, om dă triabă, crezînd c-o fost martor la o scenă dă film, nici n-o vrut ş-audă dă bani păntru scînduri. Că m-o şi zîs, la dăspărţanie, băsamă văzîndu-mă mai năras şi cu clop pă cap: -“Dom’ Mărjelatu’, ţîni-o tăt aşe!”
D-acoalia înculu şi ‘năpoi, n-am mai avut probleme. Atîta că ni-o ieşit o dună minus, la inventar. Da’, dîn zîsa lu’ ciala: ce-i on obloc spart la o casă mare, nu?
În cele dîn urmă s-o convins şi vecinu’ Vasile că măşinuţa fusăsă pregăchită anume, păntru vînzare. Nu dă altă da’ cinie mai fixază farurile la măşină cu ghips? La ce-ţ’ sărveşchie vitezometru’ dacă-ţ’ arîtă falş viteza? Da’ mai ales, cinie-şi fixază scaunile-n măşină, pă tablă mîncată dă rujină şi cîrpită cu trestie, bitum, saci dă iută ş-apoi iară bitum?
Răspunsurile, bistoş le şchiţ’.
Nu poci însă încheia povestiria fără a vă spunie că: cinie nu dăşchighie ochii, dăşchighie punga. Şi încă ceva important: viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”
Gheorghe Hodrea
Dicţionar: acăr ce – orice; moşcolichie – murdare; feidările – arcurile; jiluichie – rindeluite; bucachie – grâne; piparcă rîjnită – boia; ruje – floarea soarelui; mniere – zahăr; zgaibe – unghii; ţignalu’ – semnalul; scopeşchie – scuipă; cînăpei – bancă cu spătar; nădăşchiernut – nedesfăcut; pecechie – bucată; chiscuichie – îngrămădite; fărbălită – vopsită; curnăpoi – în spate; cuptuşală – zăpuşală.
| < Anterior | Următor > |
|---|
