Nu ieste om pă lume care şi nu fi pchierdut cîndva ceva, barem o dată-n viaţă. Dîrt asta oaminii să-mpart în doauă cechie: unii care pchierd, alţîî care găsăsc. Numa’ că nu-i litără dă leje şi fie aşe. Cîchiodată ciia ce pchierd, găsăsc şi şieş, aghică, ciia ce găsăsc, mai tîrzîu pchierd numa’ chie mniri ce. Da’ cel mai tare m-o plăcut zîsa unui mare om, dîn politichie. Ie auzîţ’! Niciodată nu şchi omu’ ce pchierghie cînd căşchigă şi ce cîşchigă cînd pchierghie. Amu, no, trăbuia şi zîcă şi iel ceva, că pchierdusă alejerile păntru on scaon ‘nalt. Da’ mă gînghiesc io, aista şi fie cial mai mare bai, că dîn zîsa lu’ ciala baltă ş-avem, că vin ei, broscoii.
Ci-am avut şi ci-am pchierdut?
Oamini buni! Drept îi că nie cuptuşesc problemile dă zî cu zî, da’ haidaţ’, lăsaţî-le d-o parchie, preţ dă cît numeri pîn’ la şaizăci dă cinspece ori şi dîmpreună şi nie-ntorcem, cu ochii minţîî, cîtă cele ci-or trecut. Fiţ’ atenţ’! Încă dî la grăghiniţă pchierghiam numa’ chie mniri ce. Ba viniam acasă fără jentuţa feşchită-n colori fainie, dîn tablă, o’ fără taşcuţa dîn pchiele, ba pchierghiam căciula, ba batistuţa, ba una, ba alta. La şcoala jenerală pchierghiam: trelinguri, pixuri, şaluri, stiloauă, plasa cu tenişi, penare, miţişapca, mănuşile, compas, acorele cu o’ fără pensulă, carnetu’ dă nochie (cînd luam nochie mici dă tăt) şi mulchie alchile. La liceu, prima dată ni-am pchierdut noi pă noi, cînd am ajuns la oraş, înt-atîta lume! La scurtă vreme, dîpă ci-am învăţat străzîle, pchierghiam alchie cele, cum ar fi: bilechie dă trămvai, chei dă ială, bucsa cu banii dă ştrand, jenţîle pîn şcoli, părăzoare pîn autobuză, hanie pîn trenuri, bagaje pîn gări, şepci la şpectacole etţetera. În armată să pchierghiau: boconcii, scrisorile d-acas’, semnile dă armă, pachechile trimasă dă părinţ’ (plinie cu: ieji cu răchie acsunsă în corz’ dă plăcintă; borcanie cu cîrnaţ’ şi carnie friptă îniecachie-n unsoare; clisă cu macră; plăcintă făcută pîn măşină; ţîgări Carpaţ’ fără...), paftale dî la centuri, bumbi dî la vestoanie şi mulchie alchile. Dacă ieşai la raport, aviai şi afli că aşe-i în armată, să completiază. Dîpă armată, pîn instituţîi şi făbrici, oaminii pchierghiau: biţoagle, prime, scule, vremia, chefu’ dă viaţă, banii la cărţ’... Da’ oare tătdauna cînd nie lipseşchie ceva, însamnă c-am şi pchierdut? Nu cumva am fost furaţ’? Cinie mai poachie şchi, cît îi aşe, ori cît nu-i aşe? Amu, dac-am traje linie la tăt ci-am pominit pîn-aci, am puchia zîce şi noi că, dîn zîsa lu’ ciala, ci-am avut şi ci-am pchierdut? Da, numa’ că baiu-i altu’! P-îngă tăchie aşchia s-or pchierdut obiceiurile bunie şi tradiţîile populare. Alţîî ş-or pchierdut sînătachia, ominia, prechienii, muieria şi nu li-or mai găsît în viac. Aşe că, atenţîie mărită! Şi dacă tăt am început cu grăghiniţa, cred că amu-mi dau sama, dî ce primu’ cînchiec învăţat dă doamna ieducatoare iera: am pchierdut o batistuţă... Iac-aşe, dă mici ieram pregăchiţ’ păntru viaţă! Nu?
Ai carchie, ai parchie
Cînd asculţ’ sau vez’ ceva cu plăcere, tătdauna trece tare iuchie vremia şi dîn zîsa unui apropiet d-a mnio, zîua-i numa’ ciasu’. Aşe să-ntîmpla dă fiecare dată cînd ascultam poveşchile lu’ bace Toghiere. Stăchiam cu gurile căscachie şi nie uitam la iel înlemniţ’. Oricum, fain’ le zîcia! În următoaria sară, cred că şchiţ’ inghie ieram tăţ’ adunaţ’. La bace Toghiere, în casa poveşchilor. Afară, frig. În lontru, caldură şi lumină. Curios, nu să luasă corentu’. Bărbaţîî, la masă, jucau cărţ’, cruceaş, doi cu doi. Pîntră strîgături dă verghie – cinie n-are pchierghie, dubă – cinie n-are turbă, roşu – cînd să-nsoară moşu’, mac..., să răghicau dîn păhăruţă aburii dă crampă cîtă lampa cu cigă, zbîrlonţată dîn grindă. În ia arghia, în locu’ feşchilii, on bec vigan, d-o sută. Numa’ toncăniau cheiţami ţîpaţ’ cu puchiere pă masă, apoi, dîn zîsa lu ciala, mîna greblă să făcia. Noi, pruncii, făciam echipe cu bătrînii dî la masă iar muierile vorbiau dăspră răpţăchie dă plăcintă. Dîn cînd în cînd nie umpliau, noauă pruncilor, finjelile cu ciai dă izmă, cald, acrit cu felii dă ţitroamă (adusă dă ceva niepot dî la Arad) şi-ndulcit cu mniere dă albinie. Rar dă tăt, nie îngăduiau şi noauă cii bătrîni şi nie jucăm cărţ’ cu ei. Tătdauna cîşchigam. Amu, dîp-atîţa ani, m-am dat sama că ierau înţăleşi şi nie leşe şi cîşchigăm. Oare aviau în veghiere că, dîn zîsa lu’ ciala, dacă ai carchie ai parchie? Mai şchii? Dîpă chîchieva ausuri, cărţîle-or fost strînsă, băgachie-n pachetu’ lor şi aşezachie cu grije pă grindă, lîngă lăcruţa cu sculile dă ras. Eh, şchiam ce urmiază! Începia continuaria poveşchii, întreruptă c-o sară-n ‘nenchie. Mare atenţîie!
Începutu’ continuării
Bace Toghiere, în capu’ mesîî, după ci-o închis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o arenjat păru’ dî pă frunchie, uşor, cu doauă jejichie, ş-o zîs: -“Apăi, drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, cînd meri la drum îi musai şi ai atenţîia mărită şi şi ai on scop anume. Altfel, giaba vii, giaba chie duci, giaba rupi nişchie păpuci. C-aşe iera şi păţîm şi noi, cîci p-aci şi făcem drumu’ cîtă Moldova d-ajaba. Dî ce? Ie auzîţ’! Aşe cum v-am povestit, mătuşa Varvara vinisă la Arad la niepotu’ Vasile, vecinu’ pruncilor mnei, dî la boc. Numa’ că i s-o gătat aţa dî pă ghiem tumnă-n Arad. Şi cum avia, bghiata, loc dă-ngropăciunie la ia în sat, trăbuia dusă acasă. Aprobări păntru mişcat morţî dînt-on colţ dă ţară-n altu’, nu să dăghiau uşor, aşe că am învălit-o pă bătrînă-nt-on covor, pă care l-am suit pă porbagaju’ măşinuţîî lu’ Vasile ş-am pornit cîtă Moldova. Da’ şi nu uit, nu înenchie dă a fixa scîndurile cu care-am poghit măşinuţa, în cuie (v-am povestit doară cum s-o rupt podu’ măşinuţîî, pă drum cîtă Peşca). Păstă poghiele am aşezat on rînd dă nailon, apoi o mochetă, ca şi nu nie tragă corentu’ ş-apoi scaunile şi banchieta. Iac-aşe meriam cîtă Moldova. Bătrîna sus, pă măşinuţă. Vasile, io, Marişica, Vasilică şi văru’ Fănică cu muieria lui. Drumu’ să-nchinghia înenchia măşinuţîî ca on şerpe. Frăgari şi plopi viniau şi treciau p-îngă măşinuţă-n fugă. Vremia iera bună. Sat dîpă sat rămîniau în urma noastă, apoi oraş dîpă oraş. Motoru’ zăngănia uşurel, împingînd cu spor măşinuţa păstă culmile ‘nalchie. Eh, altfel mere rînduiala cu benzînă bună, nici nu sîmţăşchi cum treci dînt-on jughieţ înt-altu’. Mă, oamini buni! Tăchie-ar fi foastă bunie dacă nu ni-am fi opritără pîn’ la destinaţîie. Numa’ că ni-o trăbuit cafă şi apă cu bulbuci. Ş-apu, Vasile-nţepenisă pă scaon dîp-atîta şoferit. Aşe c-am oprit la on motiel.
Opriria cu ghinion
Fain’ loc la motiel. Conştrucţîi mari, dîn lemn, unile păstă alchile, ierau împlîntachie pă marjinie la o închinghiere dă apă. Tăt d-a roata, verghiaţă dă tăt felu’. Duliauă chietruichie, străjuichie dă lăviţ’ dîn lemn, treciau ca ... boului, pîntră pomii ‘nalţ’ şi stufoşi. Bistoş ciala cu proiectatu’ o fost bat, că altfel le făcia ghirepchie. Am băgat măşinuţa-n părcaria motelului, ni-am scoborît tăţ’, dîpă care Vasile o-ncuiet uşia dî la şofer cu lăcată (celelalchie li-o blocat pîn’ lontru). Apoi, cu mic cu mare, ni-am înghireptat cîtă birtu’ motielului. Mă, oamini buni! Dî la-nceput o fost opriria cu ghinion! Dî ce? Apăi, n-am apucat şi nie apropiem dă uşia birtului că vîjjj! , o trecut o mîţă niagră pîn nenchia noastă. No, am zîs, gata-i baiu’ d-aci! Numa’ că nu m-o băgat nimia-n samă. Băsamă ierau tăţ’ flămînz’ şi săchioşi. În birt, lume multă. Tăţ’ mîncau mici şi beiau bere. No, aşe ni-o dîgîlit amnirosu’ dă mici la nări, că nu ni-am mulţămit cu cafă şi apă cu bulbuci, ci am comăndat ş-o tavă cu mici şi bere. Pă Vasile-l treciau scopiţîî uitîndu-să la bere, aşe că i-am luat ţîgări, ca şi să ieie şi iel cu ceva. Da’ doară nu creghieţ’ c-am apucat şi mînc mai mult dă tri mici şi şi beu o bere, că numa’ l-am văzut pă Vasile, c-on mic în gură, că albeşchie la faţă şi i să bulbucă ochii. No, m-am gînghit, aista samănă cu mătuşi-sa Varvara, are bai cu motoru’. Numa’ că n-o fost aşe. Cu brînca stîngă înghireptată cîtă obloacile mari ale birtului, Vasile, atîta o mai putut mogoroci: -“Măăă! Covoru’!” Cînd ni-am uitat cîtă măşinuţă, am lemnit tăţ’. Dispărusă covoru’! No, asta da triabă! Am ieşit valvîrtej tăţ’ afară. Ce şi-l mai găsîm. Ieşit-am dă urjenţă în tolchiş. Nimia nu fujia cu covoru-n spachie. Fujit-am tăt roată dîpă motiel. Nici urmă! Întrebat-am pă tătă lumia. Nimia nimic! Nu-i şi nu-i! Amu, nu nie iera noauă dă covor, cît dă mătuşia Varvara. Vă daţ’ voi sama ce aviau şi zîcă niamurile, că o dispărut mătuşia, la niepotu-n Arad? Cum şi povesteşchi la cinieva ce s-o-ntîmplat? Ce mai, ieram distruşi. Nu triacă nimia pîn ci-am trecut noi! Marişica jghiera la Vasile, că dî ce n-o băgat covoru’ cu noi în birt. Văru’ Fănică o ţînia-ntruna că şi vie Miliţîia. Vasilică să ceuna că şi nie-ntorcem acasă iuchie că-ncepe la iel la liceu balu’ bobocilor. Muieria lu’ văru’ Fănică să-ntorsăsă-n birt, la mici şi la bere. Vasile săracu’ şighia ciump şi cînta plîngînd pisîcuţî pis, pîs, pis / ti-am visat az’ noapti-n vis, cu ochii la mîţa niagră ce ni-o tăiet calia la vinire şi care şighia, uitîndu-să dî pă hăizaşu’ birtului în jos, cîtă noi. Io, m-am întors tăt da roata capu’, m-am sămălit iuchie ş-apoi am ordonat, scurt. –“Numa’ cîtă pomi!”
Mătuşia şi miliţanu’
În fuga mare am ajuns întră pomii dîn marjinia apii. Ni-am uitat în stînga. Nimic! Ni-am uitat în ghireapta. La fel! Mă, oamini buni! Cînd ni-am binoclat înenchie, ce şi vez’? Mătuşia Varvara, cu păharu-n brîncă, pă jumătachie plin, şighia p-o laviţă lîngă on bătrîn ce să ţînia d-o iagă dă vin. Vasile o-nceput şi strîje: -“Mamucăăă! Mari minuni, ăi! Uiti-ti c-o-nviet matuşia, ăăăi!” Ce şi-nvie mătuşia, că iera ţapănă, numa’ că ciala cu vinu’, iera bat binie, da’ şi bucuros c-avia cu cinie să cinsti. No, ni-o mai vinit inima la loc! Dabghia am scăpat dă bătrîn. S-o lăsat cu scăndal, ni-o suduit ca la poduri, păntru că i-am luat dragostia la prima vighiere. Vai ş-amar d-aşe vighiere! Şi iac-aşe, ni-am înghireptat cu mătuşia-n spachie la Vasile, cîtă măşină. Amu, d-aci avia şi-nciapă greu’! Covoru’ dispărusă, porbagaju’ iera plin cu tăt felu’, aşe că am aşezat-o pă mătuşia Varvara pă scaunu’ d-îngă şofer. Noi ciilalţ’, ni-am chiscuit unii-n braţă la alţîî, cum am putut, pă bancheta dîn spachie. Ciasuri întreji nimia n-o grămujdat nimica. Mai rău o fost cînd s-o lăsat noapchia. Nie păria că-i tăt mai mare mătuşia. Greu am ajuns! Pîn’ la urmă, tăchie s-or rezolvat: şi ‘mormîntaria şi pomana şi căzaria noastă şi colacii cu vinu’ dă drum şi plecaria cîtă Arad. Nu poci însă şi nu vă spun ci-am păţît pă drum, la întoarcere. Viniam uşurel cîtă Arad. N-am apucat şi făcem o sută dă kilometări, că ni-o şi oprit on miliţan: –“Actili la control, ăi!”. Ci transporţ’ în porbagaj, ăi? Daschidi!” Dajaba i-o iexplicat Vasile că n-are nimic contra lejii. Cum o dăşchis porbagaju’, cum o şi pus miliţanu’ ochii pă doauă dimijenie dîn tablă. D-acoalia gata o fost baiu’! Că făcem şpeculă cu benzînă, că-i caz dă amendă, că una, că alta. Dajaba i-o zîs Vasile că-i apă dîn fîntînă, că n-o vrut şi creadă miliţanu’ în ruptu’ capului. Drept îi că amnirosau dimijenile a benzînă, da’ iera apă-n iele. Oricum, pînă n-o înghiţît cît-o gură dă apă dîn fiecare dimijană, n-o crezut, miliţanu’. Ni-o mai făcut şi proşchi c-am ajuns şi cărăm apă dîn Moldova-n Arghial. Bghietu’, abghia la urmă i-o zîs Marişica, cum că vinim dî la ‘mormîntare şi că aşe-i obiceiu’: să bagă apa cu care s-o spălat mortu’ în dimijenie şi să ţîpă-n şapchie sachie dîn alt jughieţ. Cînd o auzît miliţanu’ cum şeghie triaba, numa’ l-am văzut c-o-nceput şi să-nfoaie, i s-or bulbucat ochii ca la broscoi, s-o-nroşit tăt ca on tutcan ş-apoi atîta o reuşit şi zîcă: -“Nu ma lasaţ’ sî mor, fraţîlooor!” Şi dus o fost, în cei mai mare fugă, ţînîndu-să dă foale şi scopind hîrîit. Oricum, nu fie nimia-n pchielia lui! În rest n-am mai avut probleme pă drum. Pă minie m-or lăsat la Chişinieu. D-aculu, cu o cocie dă ocazie am ajuns cu binie acasă. Amu, la sfîrşitu poveşchii, v-aş întreba, drajii mniei cei dă buni: am pchierdut-o pă mătuşia Varvara, sau ni-or furat-o? Ce mai contiază? Binie c-am găsît-o! C-altfel dăghiam dă bai. Nu poci încheia însă fără şi vă aminchiesc iară, că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”
Dicţionar: şieş – invers; corz’ – ruladă; cruceaş – licitaţie; crampă – ţuică fiartă; cigă – scripete; cheiţami – aşi; izmă – mentă; ţitroamă – lămâie; ausuri – joc încheiat la 12 puncte acumulate; tumnă – tocmai; frăgari – duzi; duliauă – drumuri; dîgîlit – gâdilat; chiscuit – înghesuit; grămujdat – vorbit mormăit.
| < Anterior | Următor > |
|---|
Comentarii
RSS pentru acest articol.