Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 

În viaţa omului îs cîchieva momenchie cînd, fără vrere, i să suie stomacu-n grumaz, dă iemoţîi. Aghică, la anumichie întîmplări, ori ievenimenchie aşchieptachie, sau care vin păstă noi făr’ dă veste, sîmţăminchile dîn lontru’ nost’ reacţîoniază înt-aşe fel, încît păntru scurtă vreme, tătă fiinţa să tulbură ori să cătrănieşchie, în tăchie măruntaile. Iac-aşe, nie aducem aminchie şi astîz, tăt cu iemoţîi, dă prima zî dă grăghiniţă, dă prima zî dă şcoală, dă zîua-n care ni-am făcut boletin, apoi, dă fel şi fel dă iexaminie, dă zîua-n care am primit carnetu’ dă şofer, dă prima drăguţă, dă ultima, dă zîua căsătoriei, dă zîua-n care ni-or vinit pă lume pruncii, dă clipa-n cari-o mărs dîntră noi tarchie apropiet pă calia cia făr’ dă-ntoarcere, dă zîua-n care ni-am cumpărat măşină, dă festivitachia penzionării, dă viniria pă lume a niepoţîlor ... Iemoţîi, iemoţîi şi iară iemoţîi! Unile ni le provoacă alţîî, iar alchile ni le făcem noi, dă mulchie ori complicîndu-nie făr’ dă rost. Numa’ că dîn zîsa lu’ ciala îi o problemă simplă şi faci lucrurile şi fie complicachie, da’ îi foarchie complicat şi le faci simple. Aşe că mare atenţîie!

Vistaţia

Întră momenchile dîn viaţa omului, încărcachie cu iemoţîi, pă vremuri, la loc dă cinste, să afla zîua cînd meriai la vistaţie, aghică la recrutare. Iera zîua-n care arîtai la tătă lumia că ieşchi om în tătă firia şi meri cătană. Că voarba aceia, pă vremuri, cinie nu iera dus în cătănie, nu iera bărbat aghivărat. Iac-aşe, înt-o sară, pă lăviţ’ la uliţă, nuş’ care, vorbind iară dăspră cătănie, o adus voarba şi dă vistaţie. Bace Toghiere, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii mniei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, cum pominirăţ’ dă vistaţie, s-o şi sperlit pchielia pă minie. Ş-amu, dîp-atîţa ani, m-aduc aminchie cum am mărs, io cu vecinii mniei, la vistaţie. Că dîn zîsa lu’ ciala dacă nu-ţ’ poţ’ aduce aminchie dă cinieva, o’ dă ceva, însamnă că bistoş nu iera important. Da’ dîn zîsa mia, da’ dacă-ţ’ aduci aminchie tăt timpu’? ... Pă vremia mia, feciorii ierau chiemaţ’ la vistaţie iarna, că-n rest ierau ocupaţ’ cu lucru’. Cu doauă săptămîni înenchie, am primit ordinu’ dă recrutare, io şi vecinii dî pă uliţa mia. S-apropia zîua cei mare. On ochi nie rîghia, ş-on ochi nie plînjia, dî zîsa lu’ unu’. Păstă tăchie, tătuşi iera mare sărbătoare vistaţia în viaţa omului, cu rînduieli binie stăbilichie dă ani şi ani. Păntru început tăchie căşile feciorilor care meriau la vistaţie, ierau tăgăşichie, ca dă sărbătoare. Tata feciorului, făcia verificările iefectivilor dă dimijenie, dîn podrum. Mama, pregăchia strătejia făcutului mîncărilor şi a plăcinchilor. Cu cîchieva sări înenchie dă zîua cei mare, cîchi-o fată, dă obicei drăguţa, vinia la casa feciorului, c-o misîunie dă luptă – împănaria cuşmii. Gria triabă! Nu dă altă da’ cuşma omului spunie mulchie dăspră cial’ ci-o poartă. Aşe, că trăbuia mare atenţîie la-mpodobit cuşma. Şi nu iera uşor, păntru că pă parchia dîn spachie, iera fixată o cocotoare mică înfoşolită-n cipcă, da’ nu d-aceia ştriculită cu acu’, ci d-aceia dîn mătasă colorată. Dă sub cocotoare, zbîrlonţau în jos, făşii dă cipcă, mulchie şi dă tăchie colorile. Nu mai vorbăsc dă tăt felu’ dă fire, cu mărjele dă tăchie felurile, fixachie artistic şi cu-ndămînare.

Vistaţia mia

În diminiaţa vistaţiei, cum iera iarnă ş-afară ninja, ni-am suit în săniile trasă dă cei mai buni cai, ni-am clătărit măndulile cu răchie, dă-ncorajare şi, la drum. Numa’ cîtă comisariatu’ dîn Chişinieu. Pă drum beiam şi cîntam. În una dîn sănii, cîntau benzîle noaşchie, cîntări dă joc. Şi cum nu nie puchiam abachie dî la tradiţîie, ni-am luat la-ntrecere cu săniile. Mă, oamini buni! D-acelia mînături, n-aţ’ mai văzut. Caii ierau buiaci, noi buiaci, da’ şi băuţ’. S-o-ncins o-ntrecere întră cam vo cinspece sănii, dă vai ş-amar! La on moment dat num-am văzut că sania Mitrului, dîn ‘nenchia mia, s-o lasat pă stînga, băsamă s-or fi dăsprins pchietroaie dîn tolchiş, Mitru cu niamurile lui s-or bălănsat, strîgînd tolvai, dî pă stînga pă ghireapta şi caii s-or împeghicat ş-or aluniecat în ceilaltă parchie, cîtă cănăliciu’ dîn ghireapta. Eh, în momentu’ aciala, hamurile or ţedat şi sania s-o dăşelat, mărgînd apoi cu vitezîie drept înt-on frăgar, dî pă marjinia tolchişului. Mitru cu niamurile, făr dă veste, or zburat pîntră doi frăgari, drept în cănăliciu’ plin cu niauă. Cînd am văzut ce s-o-ntîmplat, am oprit tăţ săniile ş-am scos niamurile Mitrului dîn cănăliciu’ cu niauă. Mai greu o fost cu Mitru, c-o trăbuit şi scociorîm niaua tăt d-a roata dîpă iel, cu mare atenţîie. C-o şi strîgat Mitru, dîn fundu’ cănăliciului, cîtă noi: -“Măăă! Şi nu-mi topşiţ’ cumva cuşma, că vă fac praf, pă tăţ’, măăă!” Ş-avia ghireptachie Mitru. Cum şi chie prezînţ’ la comisariat cu cuşma fleci, nu?

La comisariat

Nici în zîua dă astîz, nu-mi poci da sama dî ce convocau la comisariat, în aceiaş’ zî, feciorii dîn mai mulchie sachie. C-aşe s-o-ntîmplat şi la vistaţia mia. Cum am ajuns la Chişinieu, la comisariat, am şi dat păstă ficiorii dîn doauă sachie d-îngă Chişinieu, aşezaţ’ la rînd în ocol. Controalile meriau greu, afară iera frig. Noroc c-aviam răchie dă prunie la noi şi nie mai încălzam, aşe, uşurel. La uliţă cîntau tri rînduri dă benz’, aceliaşi cîntări. Care cum ieşia dîn lontru, dî la ciia cu controlu’ şi cu repartiţîile, să turvinau dă rezultat şi să amărau. Dă năcaz astînjiau amaru’ cu răchie. Eh, da’ unu’ sîngur, aşe mai bărnace, o ieşit dî la comisîie tăt rîzînd. Că l-o şi-ntrebat nuş’ care: -“Mă, ce chie hîrjeşchi aşe, hî?” La care ciala: -“Am scăpat dă armată, mă! C-o pus nănaşu’ mnio, birău’ satului, voarbă bună păntru minie, la şefii d-aci. Li-o zîs că-s bolund. Da, m-or şi încercat, în fel şi chip. Că m-o întrebat on dom’ şef, dîn comisîie, că cîţ’ ani am. Io am zîs că noauăspece. Ciala o zîs că cum noauăspece, că dîn acchie ieşe c-am doauă zăci. Io i-am zîs că on an am fost bechiag. Păi şi ce, o zîs ciala, în anu’ aciala n-ai trăit? La care io i-am zîs scurt – aşe şi trăieşchi ‘mnieta”. No, d-acoalia o-nceput tăt chirvaiu’. Că ficioru’ ciala bărnace, cum o ieşit în uliţă, o şi comăndat benzîlor dîn satu’ lui şi-i cînchi-o cîntare dă petrecere. Ciilalţ’ ficiori, năcăjiţ’ dîrtce mărg cătanie, or comăndat cîntări dă dăspărţanie. Atunci şi vez’ scăndal. Dîn doauă mişcări s-or luat dă cap. Cumva-cumva s-ar fi linişchită tătă tolăiala, numa’ că unu’, dînt-on sat vecin, o apucat cuşma unuia dî la noi, o dat cu ia dă pămînt şi i-o topşit-o su’ boconci. Aşe o luat langă rînduiala, mai c-am puchia zîce c-aşe o-nceput al doilia răzbel mondial. Io cu Mitru ieram înlontru, în pchieile goale. Cum şi ieşim şi veghiem care-i triaba? Pă cînd am scăpat dî la comisîie, ficiorii dînt-on sat, în picioare-n sănii părăsau perimetru-n viteză.

Cîmpu’ dă bătaie

Pă cîmpu’ dă bătaie cuşmile zburau pîn aier, muzîcanţîî fujiau care-n cătrău, feciorii dî la noi dîn sat, ierau încîrcioliţ’ pîntră feciorii dîn satu’ lu’ ciala bărnace. Grămădaia iera mare, niamurile combătanţîlor încercau şi smulgă pari dă pîn garduri. Să păria că nimia nu mai dăzcîrcioleşchie amestecătura dă craci şi brînci. Eh, da’ tăt io am rezolvat situaţîia. Am tras, dă urjenţă, sania aproape dă grămădaie şi-mpreună cu Mitru şi c-on săchian d-a nost, cam dă o maje şi jumătachie, am sărit dîn vîrfu’ saniei, drept păstă ciia. Da’, n-am zburat dîn sanie pînă nu ni-am pus cuşmile la scuchială, su’ nişchie pături. Amu dă dăzchiotorat grămădaia, am reuşit, numa’ că noi ieram vo cinci zăci, cu niamuri cu tăt, iar tabăra ceilaltă număra mai o dată atîta. Aşe că lucrurile s-or complicat. O fost musai ş-o luăm la fugă. Voarba franţuzului, parpale poteca. Numa’ că ciia, ni-or luat pîn înconjurare şi ni-or împins cîtă podu’ dî la Criş. No, aculu o avut loc altă încolăcitură. Muzîcanţîî or nimerit pîntră luptători. Unu’ fujia co doba trasă pă cap. Altu-l băchia-n cap pă unu’ dî la noi cu măiuţu’ dî la dobă. Io, cu doi în spachie îl strînjem pă unu’ dă duda grumazului. Ilie cu Ghiorghie să răcăliau cu Mitru şi-l răghice, că alunicasă şi şighia jos crăcit, cu picioarile la maxim. Muierile ţîvliau şi dăghiau în noi cu pari, trecătorii rîghiau şi să ţîniau dă foale. Ciala gras, dî la noi, cu păntălonii crepaţ’ întră picioare, numa’ gîfîia su’ vo şasă inamici. Păstă tătă aglumeraţîia dă oamini şi muieri, la on moment dat, o-nceput şi ningă năprasnic. Gînghieşchi că viniau păstă noi penie albe dîntr-o dună urieşă, crepată în naltu’ cerului. Cîci ai cînta tri cîntări dă cătănie, tăţ’ am fost albi, dă nu nie mai cunoşchiam întră noi. Noroc cu pontonieru’, dî la pod, că iera dî la noi dîn sat. Cînd o văzut că sînchiem ca biruiţ’, dîn doauă mişcări o armat puşca, o slobozît on cărtuş în aier ş-o strîgat: -“Împăcaaariaaa!” Tătă lumia o-nlemnit. Ca şi cum nu s-ar fi întîmplată nimica, nimicuţa, ni-am împăcat pă loc, unii cu alţîî, am reuşit cumva şi regrupăm, dîn ci-o rămăs, o formaţîie dă benz’, dîpă care cu tăt cu niamuri, am încins on joc popular dă tătă frumuseţa. Tîrzîu am ajuns în sat. La marjinia lui, ni-or aşchieptat drăguţîle noaşchie, cu alchie benz’. Şi iac-aşe, cu drăguţîle dîpă cap şi tăt jucînd, ni-am înghireptat cîtă sala dă bal. Doauă zîle o ţînut festivitachia. Zîua meriam pî la fiecare ficior p-acasă, la masă, iar sara la bal. Ce mai? Distracţîie în tătă regula. Eh, n-am şchiut noi atunci că ni-aşchiaptă cătănia şi războiu’, cu năcazurile ci-aviau şi vie păstă noi. Dîrt asta vă zîc, la-ncheiere, niciodată nu şchii ci-aduce zîua dă mînie. Deci, mare atenţîie! Viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”

Dicţionar: sperlit – încreţit; tăgăşichie – curăţate; benz’ – formaţii de muzicanţi; buiaci – încrezuţi; frăgar – dud; turvinau – supărau; langă – flacără; măiuţu’ – ciocănelul.

Gheorghe Hodrea

Draji cichitori!

Vă aşchieptăm, zîlnic, la

Ziridava, Etaju’ I, la Solemn – raionu’ dă galanterie bărbaţ’.

Avem dă tăchie: cloape şi şepci, ştrimfi şi curele, sfetăre şi zoboanie, bughielarăşe şi părăzoare, jenţ’ şi jentuţă, şepci şi şepcuţă, maieuri şi bretele, ochieri dă soare şi şclipi dă baie.

Tăchie-s în fel şi chip, mîndre şi lesnă.

ShareTweet