În lumia asta îs rînduieli păstă care nu poţ’ sări. Bunăoară, şcoala. Musai ş-o faci o’ ţi’ dragă, o’ nu. Că tria’ şi fii în rînd cu lumia, nu? Şi la urma urmii, la şcoală-nveţ’ tăt felu’. Numa’ că părerile-s împărţîchie: pă d-o parchie materiile-s necesare; pă dă alta-s pria mulchie; îi fain’ că-nveţ’ mulchie şi mărunchie; îi urît că nu chie poţ’ profila pă ce-ţ’ place; ... Eh, da’ ar mai fi ceva. Săcrechile ţînuchie binie la scuchială, dă majoritachia celor ce nie ieducă şi păstă care dăm sînguri, mai tîrzîu, în viaţă. Numa’ că dă mulchie ori, răspunsu’ la-ntrebările făr’ dă răspuns, vinie pria tîrzîu, cînd nu-i mai dă făcut nimic. Cichitorule! Dacă în şcoală ai dat, ori îi da, păstă profesori care-ţ’ dăzvăluie săcrechile vieţîî, mulţămeşchile cu reşpectu’ cuvenit şi poartă-i înt-on colţişor şpeţial al sufletului. Nu dă altă, da-s tăt mai puţîni la număr, pă zî ce trece. Păcat!
Măgnetu’
Întă cele-nvăţachie în anii dă şcoală, am aflat că iexistă uniele corpuri solighie, cu o anume compoziţîie chimică, pă nume minerale, care s-adună-n timp laolaltă şi formiază minereuri. Şi ca şi-nţălejem, ni să dăghia iexemplu minereu’ dîn care omu’ smulje feru’. Da’, cei mai mare curiozîtachie ni-o stîrnia on anume minereu dă fer, care are proprietachia d-a atraje, o’ d-a respinje, alchie feră, pă nume măgnetu’- grozăvie cu care-i distram pă pruncii mai mici, preumblîndu-l su’ masă păntru a mişca, pă masă, ban dă leu, o’ tăt felu’ dă cişcomeghii dîn fer. Cu magnetu’ adunam acile cu gămălie sau cuiţîle-mprăşchiachie. Tăt cu iel cotam pîn iarbă piesîle metalice pchierduchie, ori recuperam tăt felu’ dă cestii picachie-n fîntînă, ‘nafară dă chenţî ori lăboşi mari, pă care le scochiam cu mîţa (ancoră mică, dîn fer, pă cari-o slobozam cu ştriangu-n fîntînă). Apoi, or apărut şurubelniţe măgnetice ori telescopice, păntru a recupera piesă mici, dîn locuri inghie nu-nchepe brînca. Industria foloseşchie feluriţ’ măgneţî. Mediţîna, la fel. Şi iac-aşe, dî la bănalu’ măgnet dîn olachile oaminilor, pînă la motoarile şi ielectromăgneţîî jiganţî, tăt d-a roata dîpă noi să mişcă o groază dă nimaşuri ielectromăgnetice. Numa’ că pă d-o parchie măgnetu-i dă ajutor omului, pă d-alta ba. Cît rău face, cinie poachie şchi? Voarba aceia nu ieste avăntaj fără dăzavantaj.
Marile săcret
Întă săcrechile păstrachie cu străşnicie-n şcoli îs şi săcrechile măgnetului, pă care pria puţîni ni le iexplică şi nie-nvaţă cum şi nie ferim dă ce-i rău. Eh, da’ amu o vinit momentu’ dăconspirării! Omu’, are on măgnet propriu şi cum începe a precepe, atraje şi îi atras dă fel şi fel dă fiinţe şi lucruri. La-nceput dă jucării, apoi lopchie, biţoagle, scule, aparachie, hanie, mîncăruri, bani, case, maşini, beuturi, muieri, distracţîi, păsări, duhan, animale, jocuri dă noroc, şporturi, ... Şi iac-aşe, măgneţîî năvăzuţ’ şi năsîmţîţ’ şed în aier şi-l atrag pă om, ori îl răsping în fel şi fel dă direcţîi. Da’ unile-s bunie, alchile-s greşichie. Amu, noi şchim că tăchie păntru om îs lăsachie. Numa’ că pîn’ la o limită. Cînd limita-i depăşită, musai ş-anclănşăm în noi măgnetu’ propriu, care are rolu’ d-a răspinje tăchie cele năfolosîtoare. Pînă inghie-i limita? Pînă aculu inghie, dîn zîsa unuia mult mai intelighent ca noi, mere driapta măsură a lucrurilor. Şi dacă apelăm la Ajutoru’ dă Sus, puchierile măgnetului dîn noi cresc năbănuit ş-aşe puchiem atraje tăchie cele dă bunăcuviinţă şi răspinje tăchie atracţîile năpotrivichie. Aşe că nu lăsaţ’ măgnetu’ dîn voi în stare dă năfuncţîonare! Dacă numa’ oliacă sînchiem atenţ’, veghiem tăt d-a roata dîpă noi fel şi fel dă măgneţ’, care atrag oaminii întruna. Întă măgneţîî care-l atrag straşnic pă om, îi unu’, tăt timpu’ la-ndămînă şi arîtă aşe - o casă: mică, o’ mai mare; dasupra o’ su’ pămînt; pă ape ori în aier; cu obloace cît mai mari cu puchinţă; farba, cît mai atrăgătore; dînlontru, musai şi răzbată în afară muzîci plăcuchie tolcerilor, sau amnirosuri dă beuturi; dăşchisă, dacă să poachie, una-ntruna; ... Cum să chiamă măgnetu’ aista? Iaca aşe: făgădău, căfană, birt, crîşmă, bufet, cîrciumă, bar, restaurant ...
Potcovitu’
Înt-o duminică dîpamniază, cu mic cu mare, ieram la uliţă, pă lăviţ’. Dî cîtă tolchiş, s-apropia dă noi vecinu’ Maţu, afumat ca pipa, aghică bat. Vinia cîntînd subţiet: dî la birt acuma vin, măăăi / mîndra-i plină dă venin, măăăi / dă venin şi dă năcaz, măăăi / că n-am fost asară triaz, măi, măăăi”. Bace Toghiere, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii mniei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, dîn zîsa lu’ unu’ mîncaria îi fudulie, beutura-i temelie. Numa’ că cial ce bia, tria şi beie cu sămuială, nu ca vecinu’ Maţu. Iacîtă-l! În loc şi poarchie iel beutura, îl poartă beutura pă iel”. Vecinu’ Maţu, luasă beutură multă la bord şi terhechiu’ iera mare şi-ncărcat p-o parchie, că vinia cîtă noi dă gînghieşchi că iera puşcat înt-o aripă. Cum o ajuns pă dîr’ noi, ni-o zîs, pîntră rîgîituri: -“Io, ggîîîr, unaaa vă zîîîc, gîr, gîîîr! Nuuu-i luucrrru ca gîîîr, gîîl gîl, hoghinaaa, da’ nici, gîîlg, gîr gîr, scaoon ca-n birrt. Tachie bună Arghiaaal”. Şi dus o fost, numa’ cîtă baracă. Bace Toghiere uitîndu-să lung dîpă iel, o zîs: -“Iaca ce păţeşchie omu’ care bia pria mult la birt! Şi birtu-i făcut tăt dă oamini şi păntru oamini. În iel să pun la cale afaţerile, să-ntîlniesc priechinii, să cinstesc niamurile. Da’ tăchie tria’ şi să facă cu bună cuviinţă. Amu, tăt în birt să-ntîmplă şi lucruri dăşoaghie. Bunăoară ş-auzîţ’ ci-am văzut io, odată! Înt-o duminică dă iarnă, dîp-amniază, iacîtă-l c-o topochit la mini-acasă Mitru. Dîn doauă voarbe, m-o lămurit şi mărg cu iel la birt, că să dă beutură pă gratis. Dajaba i-am zîs că pă lumia asta nimica nu-i pă gratis, că iel nu şi nu, musai şi merem la birt şi veghiem care-i şopîrla aculu. Aşe că ni-am dus. În birt iera on fumoc gros, dă mai că trăbuia şi-l tai cu brişca şi vez’ ceva. Birtaşu’ dăşchighia uşia dîn cînd în cînd, da’ nu pria mult, că strîgau oaminii că li-i frig şi că inghie-i fum îi şi căldură. M-am aşezat cu Mitru la o masă ş-am beut doauă cafe tari, dă mai că şighiau linguruţîle-n finjeluţă-n picioare. N-am apucat şi comăndăm ceva dă băut, că s-o băgat în birt Potcovitu, care dîn zîsa lu’ unu’, iera aşchieptat dă tăţ’ conzumatorii. Da’ şi vă povestăsc dîrt ce!
Cinstia
Dîn zîsa lu’ ciala, cu doauă sări înenchie o apărut în birt Potcovitu. Cum s-o băgat, o şi zîs: -“Bună sara şi bun lucru! Birtaş! O sută dă monopol cu frînă păntru minie, una păntru chinie şi cît-o sută păntru fiecare conzumator! Fac cinste!” Tătă lumia s-o bucurat, ‘nafară dă birtaş, car-o fost musăit ş-o ieie, apoi, la fugă dîpă Potcovitu, cari-o părăsît perimetru-n viteză, fără şi plăchiască beutura. Greu o scăpat dîn brîncile birtaşului, care l-o scărmănat binie. A doaua sară, Potcovitu o apărut dîn nou la birt ş-o zîs tare: -“Bună sara şi bun lucru, dîn nou! Birtaş! O sută dă monopol cu frînă păntru minie, una păntru chinie şi cît-o sută păntru fiecare conzumator!” Iară s-o bucurat tătă lumia, ‘nafară dă birtaş, cari-o fost nievoit ş-o ieie, iară, la picior dîpă Potcovitu. O pus brînca pă iel şi l-o potcovit binie. Amu, iera a tria sară! Conzumatorii tolăiau întră ei la lumina unei lămpi cu cocotoare, fixată p-on părechie, că să luasă corentu’. La o masă cînta Ianţu la highieghie, o cîntare tînguită. La scurt timp, Potcovitu o aparut. Cum s-o băgat în birt o şi zîs: -“Bună sara şi dîn nou, bun lucru, mă!” Tăţ’ or început ş-aplaughie. Apoi o continuat: -“Birtaş! O sută dă monopol cu frînă păntru minie şi cît-o sută păntru fiecare conzumator!” Birtaşu’ s-o conformat, da-n vreme ce tăţ’ beiau, nu s-o răbdat şi nu-l întrebe pă Potcovitu: -“Cu minie cum rămînie?” Potcovitu s-o uitat lung la iel, o dat păharu’ cu beutură păstă cap ş-apoi i-o zîs scurt: -“Ţie nu-ţ’ fac cinste, mă, că ieşchi rău la beţîie”. No, atunci şi veghieţ’ tămbălău. Birtaşu’ o ivit o sucitoare dă su’ tejghiauă şi s-o luat dîpă Potcovitu. Ca dîn pămînt s-o ivit nievasta birtaşului în brînci c-on măturoi dîn nuiele ş-o blocat ieşiria. Birtaşu’ fujia dîpă Potcovitu pîntră mesă, dă zîci că să jucau mîţa prinsa. Conzumatorii beiau şi rîghiau. Ianţu schimbasă cîntaria tînguită cu una dă luptă. Cînd gata gata şi-l prindă pă Potcovitu, nuş’ care, i-o pus birtaşului peghică. Numa’ l-am văzut pă bghietu’ birtaş că să ţîpă cu tătă puchieria cîtă uşia dî la măgăzîie şi trece pîn ia ca pîn hîrchie. No, d-acoalia s-o-mpuţît rău triaba.Conzumatorii or zburat în picioare şi s-or luat tăţ’ dă grumazuri, păntru că-ntră ei ierau ceva niamuri d-a birtaşului. Atunci şi vez’ luptă! Combătanţîî, dîn doauă mişcări or hăbucit mesîle şi scaunile. Potcovitu iera p-inghieva pîntră picioarile lor. Ianţu cînta la highieghie în picioare, pă tejghiauă. Muieria birtaşului jghiera şi lovia cu măturoiu’ pă cari-apuca. Io cu Mitru şighiam lîngă şpohert şi anălizam situaţîia. Eh, da’ cînd o apărut birtaşu’, dîn măgăzîie, c-on butoi dă bere d-asupra capului am ‘lemnit tăţ’. Numa’ că n-o apucat şi-l ţîpe păstă luptători şi şi chilăviască pă careva, că numa’ l-am văzut pă Mitru că smulje lampa dî pă părechie ş-o bagă-n şpohert. Cîci ai clipi s-o făcut întunieric, s-o auzît apoi o sfîrîitură scurtă ş-o iexplozîie ni-o asurzît tolcerile. La flacăra ei, atîta am mai putut veghia: şpohertu’ crăcănat răghicîndu-să cîtă tăvan şi butoiu’ cu bere , scăpat dîn brîncile birtaşului, izbindu-să cu puchiere dă ţiment. Apoi, s-o auzît o fîsîitură grozavă dîpă care on jet dă bere ni-o udat pă tăţ’ dîn cap pînă-n picioare. Dîn doauă mişcări, tăţ’ conzumatorii or ieşit dîn birt. Am rămăs io, Mitru şi cu birtaşu’ ş-am stîns c-on stîngător şpohertu-n flacări, apoi am ieşit dîn birt punînd lăcata pă uşe. În tolchiş nu mai iera nici ţîpenie dă conzumatori. Acasă, am ajuns cu hanile-nghieţachie toacă pă noi, şi cu ţurţuri dă bere la cuşme. No, aşe da distracţîie! Pă bghietu’ birtaş nu l-am lăsat în pagubă. Tîmplaru’ satului o făcut alchie mesă, scaunie şi uşe noauă la măgăzîie. Tăchie le-am plăchit noi conzumatorii, făcînd o chetă. Potcovitu’, cum iera preceput la pictorit, o spălat păreţîî dă bere şi i-o fărbălit. La-ncheiere, v-aş întreba io, ce creghieţ’, în urma scăndalului o fi dispărut măgnetu’ dîn birtu’ satului? Răspunsu-l dau tăt io: da d-inghie! Mai tare ş-o-ntărit puchieria dă atracţîie. D-asta zîc, mare atenţîie, păntru că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”
Dicţionar: nimaşuri – cîmpuri; terhechiu’ – greutatea; topochit – picat; monopol cu frînă - băutură alcoolică cu sirop; chilăviască – nenorocească.
Gheorghe Hodrea
Cichitorule!
Ieşchi bărbat?
Hai la noi şi-ţ’ fă cumpărăturile!
Ieşchi muiere?
Hai tăt la noi şi cumpără-i bărbatului, c-avem dă tăt felu’:
băşchi şi ochieri dă soare, sfetăre şi zoboanie, jenţ’ şi jentuţă, maieuri şi bretele, ştrimfi şi curele, bughielarăşe şi bucse, părăzoare şi purtătoare dă chei, şepci şi şepcuţe, cloape şi bughi păntru băi dă soare.
Ziridava, Etaju’ I, la Solemn – raionu’ dă galanterie bărbaţ’.
| < Anterior | Următor > |
|---|
