Tăt ce să mişcă-n lumia asta pă şi su’ pămînt, pă ape şi pîn văzduh, să mişcă-n juru’ banului. Dîrt asta, dacă ai bani, ai mamă şi tată. Şi păntru că banii la bani trag şi banu’ face bani iar păduchia păduchi, mulţ’ scot bani şi dîn pchiatră sacă, aplicînd prinţipu’ frachie năfrachie, brînza-i pă bani, sau voarba unui cunoscut, d-a mnio, banii n-au mniros. Numa’ că tăt omu’ cu bani îi zgîrnăit. Cei mai mulţ’ oamini, cînd îs tînări, fug cu sînătachia dîpă bani iar mai apoi fug cu banii dîpă sînătachie. Ş-ar mai fi ceva, voarba cîntării; tăchie-s bunie pîn’ la bani / dîpă aia ai duşmani, asta păntru că banu-i ochiu’ … / az’ îl ai şi mînie nu-i. Dacă vrei ş-ajunji cinieva, dai on ban, da’ şez’ în faţă. Cum? Aşe - banii jos, ochii la uşe. Şi iac-aşe nu poţ’ face nimic făr’ dă bani. Da’, oare chiar’ aşe şi fie? Nimia nu mai dă nimic pă ominie, cinste, fapchie bunie, corectitughinie …? Io nu cred! Da’ voi?
Pareu’
Iera înt-o duminică dîp-amniaza. Lumia iera-n ferbere. În sara aceia aviam mare meci mare, la televizor. A’ noşchi, cu a’ lor. Stînd tăţ’ pă lăviţ’ şi prevestind scoru’, nuş’ care o zîs c-ar fi binie dac-am face pareuri. No, d-acoalia ş-auz’ varianchie dă scoruri! Bace Toghiere, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii mniei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, cînd baji brînca-n foc păntru cinieva, o’ păntru ceva ş-ai mare atenţîie, că s-ar puchia şi chie arz’! Aşe am păţît io, mai an, năavînd ce face m-am băgat cu Mitru înt-on pareu ş-am pchierdut. Fiţ’ atenţ’ cum o fost! Ascultaţ’ şi veghieţ’. Înt-o sară dă vară iac-aşe stăchiam, cam ca amu, tăţ’ în uliţă pă lăviţ’. Dî pă ceilaltă uliţă vinia, aşe păstă ogrez’, o cîntare subţîietă şi tînguită. Vecinu’ Molcuţu cînta dă numa’. Băsamă, iară “ţucasă cloşca”, că-ntătdauna cînd amuşina ceva dîn tarchie dimijană, cînta aceieşi cîntare, cam aşe: Baniii, baniii! Banii să faaac la pădureee / dîn topooor şi dîn săăcuree. Baniii, baniii! Amu, drept îi că Molcuţu iera cam năcăjit, cu tăchie c-avia vo şepchie prunci tare cuminţ’ şi vrenici şi la iel în olachie iera lună şi bec, înt-on cuvînt – ordinie şi disţiplină. Sînguru’ bai iera că şighia cam rău cu banii. Cum stam noi ş-ascultam cîntaria lu’ Molcuţu, num-am auzît-o pă nanî-ta Floriţă, muieria mia, că zîce: -“No, veghieţ’ voi oamini buni, cîtă pace-i în casa lu’ Molcuţu şi cîtă înţălejere. Nu tu tolăială, nu sfadă cu muieria, nu prunci obraznici. Tăchie mărg ca pă aţă”. No, d-acoalia or început discuţîile ş-am început şi nie poncălim unii pă alţîî. Ilie zîcia că-nţălejeria ţînie dă felu’ omului, cu cît ieşchi mai calm înţălejeria-i mai multă. Ghiorghie susţînia sus şi tare că tătă hîrghia porneşchie dî la muiere. Muierile-or sărit ca arsă, că nu-i aşe, ci că hîrghia vinie dî la beutură. Vecinu’ Petre, clănietistu’, o ţînia p-a lui, cum că pacia şi-nţălejeria vin dîn cîntări. Io şi nu tac, m-am băgat în discuţîi susţînînd că înţălejeria vinie dî la ordinie şi disţiplină, c-aşei în casa lu’ Molcuţu. D-acoalia gata o fost baiu’. Numa’ l-am văzut pă Mitru că s-arăghică-n picioare, închinghie brînca ghireaptă şi zîce: -“Toghiere! Năînţălejeria-n casa omului vinie o’ dî la bani pria mulţ’, o’ dî la pria puţîni. Molcuţu şeghie aşe ş-aşe cu banii! Da’, io fac pareu cu chinie că dacă numa’ oliac-ar avia bani mai mulţ’, gat-ar fi baiu’ d-acoalia. Tachie bună linişchie şi pace! Fă pareu cu minie ş-am şi vă arît cum să duce-nţălejeria dîn casa lu’ Molcuţu!” Năavînd ce face, am pus pareu cu Mitru, p-o dimijană cu vişinată. Nu mai şchiu cari-o tăiet, cu palma-nchinsă păstă brîncile noaşchie-ncleştachie, în sămn dă pecetluiri-a pareului. Oricum, încercaria iera mare! Tăţ’ ieram curioşi ci-a face Mitru păntru a dămonstra că banu’ tulbură linişchia căşii ş-aduce hîrghie-ntră oamini. Fiţ’ atenţ’ ci-o făcut!
Bughielarăşu’
Dînt-odată numa’ l-am văzut pă Mitru c-o scos, dîn jebu’ păntălonilor, on bughielarăş dîn pchiele dă porc, niegru. Niegru bughielarăşu’, nu porcu’ şi fim binie înţăleşi. Apoi l-o dăşchis, o scociorît pîn iel, o scos on chianc dă bani, o anumărat pîn’ la tri zăci, o bagat cii tri mii lei ‘năpoi în bughielarăş, restu’ înt-on jeb dî la păntăloni. O mai iextras dîn bughielarăş doauă scobitori, on floştomoc mic dă pămucă şi doauă bileţele cu ceva-nsămnări. Apoi, cu bughielarăşu-n brîncă o mărs pă ceilaltă uliţă, cîtă casa lu’ Molcuţu, s-o apropiet tiptil dă căputu’ omului şi l-o azvîrlit drept în mijlocu’ ocolului. Mă oamini buni! Gata o fost baiu’ d-acoalia. Li-o băgat Mitru mortu-n casă, lu’ ciia. Amu, noapchia o trecut cu binie, da-n următoaria diminiaţă, cum primu’ s-o trezît vecinu’ Molcuţu ca şi deie la marhe, cum o ieşit dîn casă o şi binoclat arîtaria mică, niagră şi-nfoietă, dîn mijlocu’ ocolului. S-o apropiet cu băgare dă samă dă bughielarăş, l-o inşpectat dîn priviri, o dat apoi tăt d-a roată cu ochii pîn ocol ş-apoi l-o luat cu băgare dă samă-n brînci. Cu răsuflaria tăietă, o dăşchis bughielarăşu’. Cîci ai zîce chilipir, i s-or întuniecat ochii ş-o picat în cur. Minunie, minunie!, îi vinia şi strîje. No, dară, dădusă păstă iel norocu’. Eh, dîn momentu’ aciala or început tăt felu’ dă-ntrebări şi-l bîntuie. Prima o fost – da’ dacă careva bat, o fi scăpată bughielarăşu’ păstă căput, la iel în ocol? Aşe că dîn doauă mişcări o fost în uliţă. În uliţă, nici ţîpenie dă om. Pă d-o parchie îl dîgîla-n vîrfu’ jejichilor “bălceşchii”, pă d-alta, ca omu’ cinstit, să gînghia la bghietu’ stăpîn al bughielarăşului. Şi iac-aşe, în capu’ lui să sfăghiau gîndurile. Unile-l sfătuieu şi margă la Miliţie. Alchile şi-ş’ cumpere sărsamuri iar restu’ şi-i baje la ştrimf, că dîn zîsa lu’ unu’ nu-i rău şi ai bani albi păntru zîle niegre.
Luni, marţ’ şi mniercuri
Eh, iac-aşe o trecut zîua dă luni păntru Molcuţu. Vorbia tăt mai puţîn pă cum treciau ciasurile. Noapchia dî cîtă marţ’ n-o durmit dă fel. Aşe mai cîtă-n zîuă, o aţîpit, cam cît numeri tri mii dă lei, dă doauă ori, da’ s-o trezît tăt asudat, că să visasă c-o scăpat bughielarăşu-n fîntînă. Oricum, îl ascunsăsă binie su’ o grămadă dă ciripe d-îngă gard, puchia sta linişchit. Marţ’, mai că tăchi-ar fi putut fi bunie. Numa’ c-aşe cam pî la oarile doauspece, la-mniază, tălmăcit dă cap dă căldură, Şpilu, cînile lu’ Molcuţu ş-o scos capu’ dîn legătoare şi-mpănjinat la ochi o ‘bandonat căpiţa dă paie inghie iera legat şi s-o tupilat lîngă grămada dă ciripă. Aculu o dat păstă iel Molcuţu, p-o grămadă dă lemnie, morsocînd pă bughielarăşu’ dîn pchiele dă porc, niegru. Bughielarăşu’, nu porcu’. No, atunci ş-auz’ tolăială. Molcuţu fujia dîpă Şpilu. Cînile nu vreia şi lesă bughielarăşu’ dîn gură, sub nici o formă. Pruncii or sărit tăţ’ ş-ajuchie. Dîn chindă o apărut muieria vecinului în ajutor, c-o mătură-n brînci. Eh, da’ cînd o luat-o Şpilu cîtă fundu’ ogrezîî, Molcuţu o-nlemnit. S-o şi văzut făr’ dă bughielarăş, că dîn zîsa lu’unu’ banu-i rotund, uşor să dă d-a dura. Ca noroc c-o ieşit la atac Napolion, ţapu’ vecinului dîn fundu’ ogrezîî şi Şpilu şchiindu-l căt îi dă bolund, c-o mai avut triabă cu iel, s-o-ntors dîn drum, o făcut o fentă scurtă, o forţat treceria pîntră cracii lu’ Molcuţu ş-o ieşit în uliţă, că nuş’ care uitasă uşia dî la ocol dăşchisă. Eh, atunci şi vez’ fugă. Molcuţu fujia cu tătă familia dîpă Şpilu. Noi, cei dî pă uliţa noastă, rîghiam ţînîndu-nie dă foale. Înt-on tîrzîu l-or prins pă Şpilu, i-or luat bughielarăşu’, l-o şchiers dă scopiţ’ muieria Molcuţului, cu zaghia şi s-or cam mai dus cîtă casă, da’ nu p-îngă noi, ci pă ceilaltă uliţă, băsamă ca şi nu aflăm noi dă bughielarăş. Mniercuri, nu s-o mai auzît nici o tolăială în olachile lu’ Molcuţu’, băsamă numărau banii-ncontinuu. Ş-apoi, dîn zîsa lu’ ciala îi mult mai greu şi păstrez’ banii dîcît şi-i dobînghieşchi. Dîn cînd în cînd ieşia Molcuţu la uliţă, tăt galbîn la faţă, s-aşeza pă laviţă şi cu debla-n brînci să gînghia. Numa‘ iel şchi la ce. Nu fie nimia-n pchielia lui!
Joi, vinieri şi sîmbătă
Joi, or început pruncii şi baunie că musai şi le cumpere biţoagle, lopchie, palechie dă ping - pong, cărţ’ dă joc ungureşchi şi fel şi fel dă iefecie. Greu i-o potolit Molcuţu. O folosît joarda dîn dotare. Vinieri, o-nceput muieria Molcuţului şi să tînguie. Că ei i-ar trăbui lăboşi, oale, olcuţe şi tăt felu’ dă finjele. Nu mai vorbăsc dă cîrpe dă cap, zăghii şi şclarfe. Sîmbătă, tătă zîua s-or auzît în olachile Molcuţului uşi izbichie cu puchiere, prunci cîrloind, jghierături dă muiere şi băunăturile lu’ Şpilu. Eh, da’ cînd s-or înmulţît tolăiturile în olachile lui, noi, vecinii dî pă uliţa noastă, ni-am pus pă griji. Nu dă altă da’ la on moment dat, numa-m văzut c-o ieşit muieria Molcuţului în fugă pă uşia dî la ocol. Dîpă ia s-o ivit Molcuţu, c-o coadă dă lopată-n brînci şi cu doi prunci în spachie, care ţîvliau, ca dîn gură dă şerpe şi-l muşcau dă urechi. Ciilalţ’ prunci dăghiau dîpă Molcuţu cu părădăici şi cu oauă clocichie dă turturici, furachie dî pîn cuiburile dîn ruji. Eh, ceva trăbuia făcut, dă urjenţă! Dîn doauă mişcări, Mitru l-o deposedat pă Molcuţu dă coada dă lopată, io am dăzlipit pruncii dîn spachile lui, iar muierile noaşchie or prins-o pă muieria lu ciala ş-or ţîntuit-o pă laviţa noastă şi cu tăţîî ni-am aşezat la discuţîii. Aghivăru’ o ieşit pă loc la ivială. Mitru ş-o recuperat bughielarăşu’. Molcuţu o-nceput şi plîngă, la-nceput dă năcaz dîpă bani, da’ apoi dă bucurie că ni-am hotărît noi cei dî pă uliţa noastă şi puniem cotă parchie la cele tri mii dă lei şi şi-i dăm Molcuţului, cu condiţîia şi cumpere familiei cele necesare, conform unei lischie întocmichie dă noi. Iac-aşe, s-or linişchit tăţ. Pînă şi io, cari-am fost nievoit şi recunosc că omu’ făr’ dă bani, îi ca pasăria făr’ dă aripi, cînd dă şi zboare, pică jos şi moare. Şi la urma urmii, voarba cînchiecului banii n-aduc fericiria. Amu, dimijana dă vişinată pchierdută la pareu, am beut-o cu Mitru şi cu tăţ’ vecinii. În încheiere, ci-ar mai fi d-adăugat dîcît că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”
Dicţionar: pareu’ – pariul; poncălim – contrazicem; hîrghia – cearta; bughielarăş – portofel; scociorît – cotrobăit; ciripe – ţigle; morsocînd – sugînd.
Gheorghe Hodrea
Cichitorule!
Ieşchi bărbat?
Hai la noi şi-ţ’ fă cumpărăturile! Ieşchi muiere?
Hai tăt la noi şi cumpără-i bărbatului, c-avem dă tăt felu’: băşchi şi ochieri dă soare, sfetăre şi zoboanie, jenţ’ şi jentuţă, maieuri şi bretele, ştrimfi şi curele, bughielarăşe şi bucse, părăzoare şi purtătoare dă chei, şepci şi şepcuţe, cloape şi bughi păntru băi dă soare.
| < Anterior | Următor > |
|---|
