Tăchi-ar fi bunie-n lumia asta dacă n-ar fi dureri şi boli. Şi cum aşchia îs, omu’ coată fel şi fel dă trătămenchie păntru vinghiecare. Întră mulţîmia bolilor care-i macină omului sînătachia, să află şi reuma, boală ce atacă închieturile trupului, înflamîndu-le şi distrugîndu-le tăt cîchi-oliacă. Şi tăt baiu-i, zîc şpeţialişchii, că sînjile nu ţirculă cum să cuvinie în zona închieturilor şi are-n iel tăt felu’ dă deşeuri ce să topăsc greu şi care să aşiază inghie nu triabă, aghică tăt la-nchieturi. Şi iac-aşe, omu’ ajunje zenzibil la frig şi umezială, sîmţînd una-ntruna on frig straşnic în tăt corpu’. Ce-i dă făcut? Ce şi fie?, or zîs cei bătrîni, a fi ia cumva! Ş-or început şi-ş’ pună ventuze pă spachie. Ce-s ventuzîle? Nişchie olcuţă dîn iagă, făr’ dă astupuş, care ierau încălzîchie c-on floştomoc dă pămucă aprinsă ş-apoi fixachie pă spachile suferindului. Eh, iac-aşe mai scăpau oaminii dă frig şi-ş’ musăiau sînjile şi ţircule mai binie-n vînie. Astîz vremurile s-or înşchimbat, lumia o uitat dă ventuze. S-o fi micit oare număru’ dă bechieji? Sau nu le mai şchi nimia punie?
Vecinu’ Vespile
Înt-o sară, şezînd cu vecinii dî pă uliţa noastă pă lăviţ, numa’ i-am auzît că să vaieră dă reumă. Bace Toghiere, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii mniei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, dîn zîsa lu’ ciala: dacă nu-nşchimbi lucrurile vechi, nu poţ’ face loc lucrurilor noi. Numa’ că nu-ntătdauna prinţipu’ aista să potriveşchie. Bunăoară, înt-on an am cuchiezat şi nu mai dăm nimica pă vechiu’ obicei dă pus ventuze şi iera gata – gata ş-o păţîm. Ie fiţ’ atenţ’ ce s-o-ntîmplat! Înt-o sîmbătă, aşe mai cîtă-n sară, şighiam în uliţă pă lăviţ’, ca şi mai luăm aier.Vorbind dă una, dă alta, iaca s-o ivit pă dîr noi vecinu’ Vespile, umflat la o falcă, nas ş-on ochi, în aşe hal dă păria clopu’ cel avia pă cap mai mic cu patru numere. Cum l-am văzut, aşe ni-o apucat on rîs cu sughiţături, pă tăţ’, dă să scuturau lăviţîle cu noi. Asta ca asta, da’ cînd ni-o mai şi povestit ci-o păţît, ni-am sfîrchicat dă rîs, nu altă. Iaca ci-o păţît! Zîce că nu s-o trezît binie-n zîua aceia, că mărgînd şi deie la marhă, o auzît on bongoit, aşe subţîrel. Dacă la-nceput nu l-o băgat în samă, mai apoi, cum bongoitu’ s-o-ngroşet, o-nceput şi scobîrliască pă ici pă coalia, ca şi vadă care-i şopîrla. Cotat-o pîn cătreţ la ghini, crezînd că-i ceva nievăstuică, rezultat – nula. S-o uitat apoi în cătreţ’ la iepuri – nimic. S-o băgat apoi în ogriadă, crezînd că sîsoaie ceva şerpi – nici voarbă. Eh, da’ cînd o dat şi să-ntoarcă dîn ogriadă, o-nţăles ce să-ntîmplă! Înt-o dudă dă fer, ce ţînia căputu’ dî cîtă ocolu’ hoarîlor, băsamă iera on cuibar dă albinie. Şi cum albinile dau mniere, ce s-o gînghit Vespile – şi deie o strungă-n dudă, aşe mai cîtă pămînt, că numa’ bini-are şi cure p-acoalia dulciaţa. Zîs şi făcut! O luat o daltă ş-on clopaci ş-o strunjit duda. Tare greu n-o fost, că iera cam rujinată şi să cam subţîiasără păreţîî la dudă. Eh, da’ cum o clopăcit duda, băsamă albinile s-or înturvinat rău, c-or început şi mîrîie dîn ce în ce mai tare. Şi vespile, năavînd ce face, l-o pus cial’ c-on ştrimf p-on picior şi să suie p-on butuc ca şi să-nchioalbe în dudă. Mă, oamini buni! Zîce că n-o apucat şi să uichie ca bou-n dudă şi ş-amuşinie cu nările amnirosu’ dă ciară, ce vinia dînlontru, că s-o şi trezît c-on floştomoc dă albinie pă cap. No, atunci şi vez’ fugă şi ş-auz’ jghierături. Binie, noi dă văzut nu l-am văzut, da’ jghierăturile li-am auzît, aşe păstă ogrez’. Amu, drept îi că nu-i binie şi chie bucuri dă baiu’ altuia, da’ şi Vespile o rîs dă baiu’ nost, mai an. D-atuncia i-o şi rămăs ciufala dă Vespile. Eh, da’ fiţ’ atenţ’ ci-am păţît la iel acasă!
Trătămentu’ săcret
Mai an, num-am văzut că s-o băgat la minie-n ocol Vespile, înt-o diminiaţă. Dîn una-n alta m-o zîs că-i musai şi mărg la iel acasă, cu tăţ’ vecinii mnei, a doaua zî, c-are şi vie la iel unu’ dînt-on sat vecin, mare şpeţialist în trătat reuma. Cum pă tăţ’ nie-ncerca reuma, m-am hotărît şi mărg cu vecinii la Vespile. Iac-aşe ni-am prezentat tăţ’ vecinii, cu muieri cu tăt, la trătămentu’ săcret. La Vespile, în casă, ajunsăsă şpeţialistu’ cu trătămentu’, on om cu zaghie albă şi c-o lăcruţă-n brînci, în care zumzăia ceva. Ci-avia în ia? Numa’ iel şchia! Noi, am crezut c-are lipitori ş-are şi ni le pună pă spachie. Da d-inghie! Nu ierau lipitori, ci albinie. Aviam şi fim trătaţ’ cu-mpunsături dă albinie. No, m-am gînghit, aşe trătăment n-am mai văzut dă cînd port gaci. N-am zîs nimic! Nu vreiam şi fac panică-n grup, cu tăchie c-o-nceput şi-m’ joace ochiu’ stîng. Da’ şi veghieţ’ ci-o urmat! În vreme ce vecinu’ Vespile şighia-n pat, pă foale, numa’ cu păntălonii pă iel, num-am văzut că şpeţialistu’ coată o doliaţă ca ş-o aprindă, păntru făcut fum, o zîs cîtă noi. Că zîce c-aşe s-amorţăsc albinile, ca şi nu fie tare firechice. Eh, da’ cum doliaţa iera cam motovă, nu s-o aprins. Mitru, năavînd ce face, dîn doauă mişcări o scos dîn jeb on trăbuc. Nuş’ care o luat dî pă grindă on dărab dă dudă, dă corent şi iac-aşe pregăchiţ’, o-nceput afumaria albinilor. Apoi, pă Vespile l-o uns muieria pă spachie cu mniere dă albinie, iar şpeţialistu’ trăjia fum dîn trăbuc şi-l sloboza pîn duda ţînută atent dă Mitru, în lăcruţa cu albinie, uşurel dăşchisă. Dîpă doauă fumuri, zumzăitu’ albinilor o-ncetat, sămn c-or amorţît, o zîs şpeţialistu’. Ca şi fie tătuşi sigur, şpeţialistu’ o mai vrut şi slobozască păstă iele on fum. Aşe c-o tras fumu’ dîn trăbuc ş-o pus buzîle pă dudă şi pă cînd şi deie drumu’ la fum, numa’ l-am văzut c-o cascat ochii mari, cît cepile, o-nghiţît afund, s-o-nfoiet d-am crezut că criapă ş-apoi o zdrăviet d-or ţîngălit obloacile. Să băgasă o albină hamişe pă dudă şi l-o muşcat dă limbă. No, m-am gînghit, gata-i baiu’ d-aci! Îi cît casa! Asta păntru că-n momentu’ următor l-o ‘niecat pă şpeţialist o tusă zdrobitoare, d-o zburat lăcruţa cu albinile dî la iel dîn brînci, cît culu. Noi, am ‘ţepenit tăţ’, cu ochii la lăcruţa dî pă poghiele. Baiu’ o fost că-n căghiere o zburat uşiţa lăcruţîi, dîn ţîţîni. Cîcî ai zîce “stupină”, s-o făcut niegru în casă, dă albinie firechice.
Atacu’
Io, atît-am apucat şi strîg: -“Aviaţîie inamică, măăă!” ş-am ieşit dîn casă-n vitezîie maxîmă, cu doauă albinie pă brînci. Eh, da’ cum uşia iera legată c-on arc, n-am ieşit binie ş-aşe o tras-o arcu’ ‘năpoi, dă s-o blocat zaru’. Ciia dîn casă picasără-n cursă! Atacu’ aierian iera dîn tăchie părţîle! Mitru, vijilent dîn fire, atîta o mai apucat şi facă, o scos on dărab dă aţă dă duhan, dîn jeb, i-o legat şpeţialistului limba şi i-o pus cialalalt capăt în brînci, ca şi nu să-niece, apoi s-o băgat cu vitezîie su’ duna dî pă cialalalt pat. Muierile jghierau ca dîn gură dă şerpe, care pî la uşe care pă lîngă Ilie, care să apăra dă albinie cu doauă feghiauă mari, dă laboşe. Ghiorghie să băgasă su’ pat, da’ ş-aculu l-or găsît doauă albinie şi l-or muşcat: una dă nas şi alta dîpă grumaz. Atunci ş-auz’ răcnitură! Dîn doauă mişcări Ghiorghie s-o arăghicat în picioare cu patu-n care iera Mitru, în spachie. În clipa aceia, numa’ l-am văzut pă Mitru c-o zburat cu dună cu tăt pîn obloc, în ocol ş-o luat-o la fugă cîtă closetă, inghie s-o-ncuiet. Văzînd care-i triaba, dîn doauă mişcări m-am băgat în iştălău, am dăzlegat dî la on viţălaş ţîngălăuaşu’ dî la grumaz, am fujit cîtă uşia dî la ocol, am dăşchis-o ş-am început şi ţîngălesc întruna. No, atunci şi vez’ acţîunie! Tăchie albinili-or ieşit dîn casă, pîn oblocu’ hăbucit şi mînă a mnio, dîpă minie, pă uliţă! Cum fujiam io ţîngălind întruna, nievoia l-o pus şi rîdă piţigăiet, pă unu’, p-îngă cari-am trecut, pă ciufală Grasu, c-avia cam 15o dă chile. Ş-aşe rîghia, dă să scuturau tăblile dă clisă pă iel. Numa’ că băsamă l-or auzît albinile, că num-am văzut că-nşchimbă trăiectoria şi să ieu dîpă iel. No, atunci şi vez’ fugă! Fujia bghietu’ om şi strîga cît îl ţîniau plămînii: -“Nu mă lăsaţ’ şi mor, că-s tînăăăr, măăă!” Constătînd că să complică lucrurile, am luat-o la fugă, dîpă bghietu’ om strîgînd: -“Numa’ cîtă bodoancă, măăă!” Noroc că m-o ascultat, c-altfel tăt îl mîncau albinile. Asta ca asta, da’ cînd o zburat ciala gras în bodoanca cu apă, aşe s-or spăriet cai dî la o cocie, ce ierau la adipat, dă s-or arăghicat în doauă picioare, s-or dat pă curnăpoi şi mînă a mnio, cîtă marjinia satului, cu roiu’ dă albinie cu tăt. Noroc că întră timp o-nceput ploaia şi s-or răzgînghit albinile ş-atace, c-altfel, tăt îl mîncau pă cociş.
Umflațîî
La-ntoarcere, i-am aflat pă ciia cu trătămentu’, în ocol la Vespile. Ierau tăţ’ umflaţ’, care p-inghie, da’ bucuroşi că i-am scăpat dă albinie. Cial mai năcăjit iera şpeţialistu’, că dădusă chix cu trătămentu’, nie pchierdusă dă clenţ’ ş-o trăbuit şi să-ntoarcă cîtă casă ţînîndu-să dă corman dî la biţoaglă numa’ c-o brîncă, păntru că–n ceilaltă ţînia aţa dă care-i iera legată limba-nfoietă, dî la împunsătură. Cial mai fericit, iera vecinu’ Vespile, care rîghia dă noi, dă să ţînia dă foale.. Numa’ pă iel nu-l împunsăsă nici o albină! Dî ce? Păntru că muieri-sa, în loc şi-l ungă cu mniere dă albinie, o-ncurcat borcanile şi l-o uns cu clei dă oase. Dă altfel, mi s-o părut mie că amniroasă a ceva mortăciunie, da’ n-am zîs nimic, că doară ieram în goşchie, nu? Pîn’ la urmă tăt n-o scăpat Vespile dă împunsătură, că s-o suit la iel pă spachie on vespe, băsamă derenjat la nări, dă amnirosu’ dă clei dă oase. Şi iac-aşe, drajii mniei cei dă buni, ni-am întors tăţ’, la căşile noaşchie, umflaţ’, bătînd pă bîtă. Ci-ar mai fi d-adăugat? Atîta - viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”
Dicţionar: reumă – reumatism; astupuş – dop; floştomoc – ghemotoc; pămucă – vată; zaghie – şorţ; doliaţă – cîrpă de şters vase; firechice – nervoase; motovă – umedă; zdrăviet – strănutat; hamişe – şmecheră; bodoancă – bazin mare cu apă.
Gheorghe Hodrea
Cichitorule!
Ieşchi bărbat?
Hai la noi şi-ţ’ fă cumpărăturile!
Ieşchi muiere?
Hai tăt la noi şi cumpără-i bărbatului, c-avem dă tăt felu’:
băşchi şi ochieri dă soare, sfetăre şi zoboanie, jenţ’ şi jentuţă, maieuri şi bretele, ştrimfi şi curele, bughielarăşe şi bucse, părăzoare şi purtătoare dă chei, şepci şi şepcuţe, cloape şi bughi păntru băi termale.
Ziridava, Etaju’ I, la Solemn – raionu’ dă galanterie bărbaţ’.
| < Anterior | Următor > |
|---|
