Cînd vorbim dă ordinie şi disţiplină, cu siguranţă ni-aducem aminchie dă armată, inghie ordinu’ să iexecută, nu să discută. Cum să iexecută? Întocmai şi la timp, păntru că tăt iefectivu-i binie inştruit, fiecare şchi ci-are dă făcut, ordinile-s clare şi cial ce ordonă îş’ asumă responsabilitachia ordinului dat. Bunăoară, daţî-vă sama ce responsabilitachie avia cel ce comănda o companie dă iepuri dă cîmp, aghică infanterişchi! În zîlile noaşchie instituţîile statului au structuri binie definichie, ca-n armată. Cinie însă iexecută întocmai ordinile vinichie dă sus? Aproape nimia! Asta poachie şi păntru faptu’ că nu pria are cinie ordona. Şi iac-aşe să instaliază opusu’ ordinii, aghică dăzordinia şi astfel pchierghiem “război” dîpă “ război”. Întrebare-ntrebătoare: nu cumva avem d-a face c-o dăzorganizare binie organizată?
Vecinu’ Morcovu
Înt-o sară vecinii şighiau pă lăviţ’ la uliţă şi dăzbăchiau o şchire dă ultimă oară. Zîce că-n nuş’ care oraş dîn ocţident, buna rînduială a zborurilor cu avioanile o fost părturbată dă suchie dă iepuri, care s-or năpustit în perimetru’ aieroportului ş-or început şi mînce iarba dî pă lîngă duleile dă decolare ş-aterizare. Bace Toghiere, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii mniei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, nu puchiau ciia şi şi hîşîiască iepurii şi şi umble cu avioanile pă duleie, că voarba aceia cinie fuje dîpă doi iepuri, nu pringhie nici unu’. Numa’ noi vecinii, înt-on an am fujit dîpă vo sută şi cincizăci dă iepuri şi i-am prins pă tăţ’, ‘nafară dă unu’. Da’ haidaţ’ şi vă povestăsc! Deci, ciuliţ’ urechile! Înt-o diminiaţă dă toamnă, on vecin dî pă ceilaltă uliţă, pă ciufală Morcovu, iera năcăjit dă vai ş-amar. Jiriada lui dă fîn iera atăcată dă cinieva! În fiecare noapchie ciulia tolcerile, doară a auzî pă careva cum mînuie furca pîn fînu’ lui, numa’ că nu s-auza dîcît ceva scîrţăituri. Oricum cinieva-i pusăsă gînd rău, vreia şi-l lesă făr’ dă fîn pă iarnă. Amu, nu iera dă prima dată cînd îi atăca cinieva ogriada. Cam d-on an dă zîle o-nceput şi-i dispară culturile. La-nceput cinieva i-o furat petrenjelu’, apoi frunzîle dî la morcovi şi prestenaci. Dîp-o vreme o găsît zăci dă cuiburi dă croampe scrumachie. Eh, da’ cînd s-o trezît făr‘ dă prunile picachie pîn iarbă, bghietu’ om iera şi primejghieză. Voarba aceia, ci-a bia iel tătă iarna? Nu? Ce iera dă făcut? Trăbuia dată mobilizaria jenerală, c-altfel n-aviam şi scăpăm dă hoţ. Şi cum hoţu’ are on păcat, da’ păgubitu’ zece, ni-am ferit a punie vina pă chie mniri care. Aşe c-am trecut la acţîunie!
Patru nopţ’
Noapchia întîia - Am luat comanda io şi păntru început l-am numit pă Morcovu şef dă stat măjor. Apoi am stăbilit posturile dă săntinele: unu’ în iştălău şi altu’ în pod la cochieţ’. Iac-aşe pregăchiţ’ aşchieptam duşmanu’. Io cu Morcovu ieram în cartieru’ jeneral, aghică în casă, că aculu-l amplasasăm. Dajaba oaminii or stat tupilaţ’ ca iepurile ş-or ciulit urechile, că-n afară dă scîrţăiturile dă care pominirăm şi dă băunatu’ cînilor în lanţuri, nu s-o auzît nimic. Dă văzut, or răportat săntinelile că n-or văzut nimic, că iera tare-ntunieric în teren. Aşe că ni-o prins diminiaţa făr’ dă răspuns la problemă şi ni-am întors cîtă căşile noaşchie ca şi cînile, cu coada-ntră picioare. Baiu’ iera că iară să micşorasă jiriada dă fîn! Noapchia a doaua - A doaua sară am intrat cu tăt iefectivu’ la program. Cînii iară nu-i dăzlegasăm, că vreiam şi pringhiem hoţu’ năvătămat. Cu tătă vijilenţa noastă, diminiaţa am constătat că nu mai iera mult şi jiriada dă fîn să cam mai ducia, făr’ dă urmă. Noapchia a tria - Dajaba am dublat săntinelile băgînd şi muierile-n iefectiv, rezultatu’ o fost nula. Făr’ dă rost am şi dăzlegat cînii, că n-or prins pă nimia ş-or şi-nceput şi baunie dă s-o sperlit pchielia pă noi. Băsamă veghiau ceva strîgoaie, o’ mai şchi mama supărării ce veghiau. C-o şi zîs Ilie, că nu poachie fi lucru curat ce să-ntîmplă! Ceva trăbuia făcut, că intrasă panica-n iefectiv (cînd zîc asta mă gînghiesc la muierile noaşchie). Ceva tătuşi s-o-ntîmplat! Diminiaţa am constătat că fînu’ rămăsăsă pă loc, da’ or dispărut boabile dî la jumătachie dîn tenchiu’ dîn coşară. Cinieva sfărmasă tenchiu’ şi-l furasă! Noapchia a patra – Cînd măcelu-i mare şi duşmanu-i gata–gata şi chie biruie, musai ca tu, comăndantu’ şi chie baji în luptă! Aşe am făcut şi io! M-am instălat în iştălău şi pînt-on oblocuţ’ am încercat şi ţîn perimetru’ su’ observaţîe. Scîrţîiturile începusără iară şi s-audă, dî cîtă coşară. Trăbuia şi intru-n acţîunie! Aşe că, am aprins on lămpaş şi dîn doauă mişcări am ajuns la coşară. Cînd culu, nimic! Băsamă hoţu’ mă sîmţîsă şi fusăsă mai iuchie dă picior.
Tîlcu’
N-am apucat şi mă-ntorc binie-n iştălău, că numa’ l-am auzît pă Mitru c-o zîs cîtă Morcovu: -“D-inghie ai iepurile aista, vecinie?” La care, Morcovu i-o zîs: -“Apu, mi l-o adus nănaşu’, dîmpreună c-o iepuroaică, amu on an. Iacît-o şi pă ia! Aşe-i că-s faini şi blînz’?” Mă, oamini buni! Cînd m-am uitat, ce creghieţ’ c-am văzut? Iepuroiu’ avia on morcov în gură! No, m-am gînghit, aista-i tîlcu’ problemei. Aşe c-am adunat iefectivu’, am dat “pă loc repaos”, ni-am băgat tăţ’ în casă ş-am zîs: -“Dacă nu făcem ceva, nie mîncă iepurii!” Numa’ cinie creghieţ’ că m-o crezut? Nimia! Dajaba li-am zîs că s-or înmulţît năcontrolat şi c-or făcut cotroave pă su’ păreţîî dî la iştălău în tăchie direcţîile – n-am fost crezut. Văzînd care-i situaţîia, am dizolvat pă loc căntonamentu’, am sălutat milităreşchie şi m-am cam mai dus, la casa mia. Da’ fiţ’ atenţ’ ci-o urmat! A doaua zî pî la amniaz’ numa’ o văzut Morcovu’ că i să apliacă iştălău’ p-o parchie. Mai cîtă-n sară i s-o huluit afumătoaria, că iera amplăsată pă trăseu’ dîntră iştălău şi coşara cu tenchi. În ceilaltă zî i s-o-ncîrnit colna dă lemnie, cîtă mniezuina vecinului ş-apoi s-o-mburdat. Binie că nu s-o huluit noapchia, că topşia cătreţu’ cu ghini a lu’ciala şi fleci le făcia pă tăchie. Eh, gluma s-o-ngroşet rău! Aşe că m-o rugat Morcovu şi vin dîn nou cu vecinii, ca şi rezolvăm situaţîia dă criză.
Mobilizaria jenerală
Fiind la corent cu tăt ce să-ntîmplasă, că doară aviam şi io ajenţîî mniei săcreţ’, m-am prezentat la Morcovu cu lecţîia-nvăţată. Ordinu’ iera clar – trăbuiau scoşi iepurii dîn cotroave. Păntru început, am trimăs iefectivu’ ca ş-aducă cît mai mulchie lăz’ dă dus porcii la piaţ’. Apoi, am trimăs dîpă Miculaia Lupului păduraru’ ş-aducă aricii, cam cinspece la număr. Vorbisăm cu iel c-o sară-n ‘nenchie şi-i prindă, c-avia pîn culturile dî pă lîngă cantonu’ dîn pădure. Cînd tăchi-or fost pregăchichie, am băgat aricii în gurile cotroavilor ş-am aşchieptat. Cam vreme dă cît cînţ’ o dată cîntaria “Ş-o zîs tata că-m’ dă oi”, nu s-o-ntîmplat nimic. C-or şi-nceput tăţ’ vecinii şi rîdă dă minie, cu aricii mniei cu tăt. Eh, da’ cînd or început aricii şi sîsoaie ascuţît, num-am văzut că ies dîn pămînt gogoloaie rotunghie cu urechi lunji. Întîi, o apărut on iepure, apoi doi, tri, cinci, cinspece, tri zăci, zăci, zăci, păstă o sută ... Cinie i-o mai putut anumăra? Aşe c-am dat ordin: -“La atac, măăă!” No, atunci şi veghieţ’ fugă dîpă iepuri. La-nceput am vrut şi-i pringhiem cu brîncile. Ni-or ghierat dă vai ş-amar! Apoi am ţîpat căbaturile pă ei, ponieve şi tăt felu’ dă hanie mari. Muierile adunau în zăghii iepuraşii iar pruncii pringhiau su’ coşeri dă pită, iepurii tînări. Iepuroii ierau pericoloşi. Să ţîpau la noi la grumazuri şi guiţau dă nie vîjăiau urechile. Cumva, cumva tăt i-am doveghit, c-am ţîpat pă iei on lauf, aşe mai mare. Şi iac-aşe s-o făcut sară pă noi.
Iepuroiu’ pogan
La on moment dat, dîpă ce prinsăsăm tăţ’ iepurii, num-am văzut c-o apărut dă su’ coşara dă tenchi on iepuroi pogan binie. No, ni-am gînghit noi, aista tria’ şi fie tata lor, dă-i aşe gras. Am luat-o tăţ’ la fugă, dîpă iel. Cînd s-o văzut încolţît, o-nceput şi cîrloaie subţîrel. Dîn doauă fenchie, o trecut pîntră picioare la Ghiorghie ş-o luat-o cîtă colna dă lemnie. D-aculu l-o-ncolţît Ilie c-on vizlic în brînci. Ce şi vez’? O făcut o dată stînga, apoi ghireapta ş-apoi o zburat drept pă vizlic la Ilie, d-acoalia la iel pă clop ş-apoi jos. Văzînd şchema io m-am gînghit că-i ceva muced la mijloc, da’ n-am zîs nimic. Miculaia Lupului, păduraru’, să uita la noi şi rîghia dă să ţînia dă foale, strîgînd pîntră gîlgîituri: -“Pringhie-l, măăă!” Cum şi prinz aşe iepuroi sprinchien? Atît-am fujit dîpă iel dă tăţ’ ieram asudaţ’. La on moment dat s-o-nervat iepuroiu’, o-nceput şi cîrăie şi şi ni-atace. Noroc că iera alb şi-l veghiam, că să cam întuniecasă întră timp. Dat-am cu lopeţ’ dîpă iel, încercat-am şi ţîpăm coşeri cu gura-n jos, pă iel, rezultat – nula. Mai tare-l ‘nervam. Eh, da’ cînd o apărut Morcovu c-o zdranţă-n vîrf la on drod, moietă-n motorină şi aprinsă ş-o-nceput şi-nghiesuie iepuroiu’ cîtă gardu’ dî la ogriadă, aşe cîrloitură o scos d-o fujit Morcovu cu tăt cu foc. Ce iera dă făcut? Iera musai ca Miculaia Lupului ş-mpuşchie iepuroiu’. Aşe c-o încărcat puşca, o dus-o la ochi, da’ cînd ş-apeşe pă trăgaci ce creghieţ’ că s-o-ntîmplat? Num-am văzut că să-ncoardă iepuroiu’ şi dîn doauă mişcări o zburat înt-on rug ş-apoi în vîrfu’ lui. Tăţ’ am rămăs gură – cască. Miculaia Lupului o-nlemnit cu puşca-n brînci. Apoi, o lăsat-o în jos, o “rupt-o” în doauă, o dăscărcat-o, ş-o scos curaua dă vînător, mi li-o predat pă tăchie mie ş-o zîs: -“Toghiere, io dîn clipa asta mă penzionez, c-am bai cu ochii! Văzui iepuroiu’ suindu-să în pom! Cu minie-i ceva bai! Noapchie bună!” Dajaba ni-am frecat tăţ’ la ochi. Iepuroiu’ iera-n vîrfu’ rugului şi gata. Ce iera dă făcut? Ni-am dus tăţ’ la căşile noaşchie! A doaua zî s-or limpezît apile, c-am aflat săcretu’. Pîn-am fujit noi dîpă iepuri, Mitru, mînios pă minie că nu l-am pus pă iel şef dă stat măjor, o prins mîţa lu’ Morcovu, o fujit cu ia la iel acasă, o cosît-o înt-o blană dă iepure ci-o avia şi s-o-ntors cu ia la noi. Cum să-nsărasă, nu l-o văzut nimia cînd i-o dat drumu-ntră noi. Pîn’ la urmă tăchie li-am rezolvat. Am vîndut iepurii la piaţ’, iar pă banii luaţ’ am răpălit afumătoaria, colna dă lemnie şi iştălău’ lu’ Morcovu şi ni-or mai şi rămăs bani d-o petrecere puchiernică. Şi cînd chie gînghieşchi că tăchie aşchia-s păntru că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”
Dicţionar: hîşîiască – alunge; primejghieză – nebunească; jiriadă – claie; coşară – cotarcă; căbaturile – vestoanele; lauf – prelată; rug – salcîm.
Gheorghe Hodrea
Cichitorule!
Ieşchi bărbat?
Hai la noi şi-ţ’ fă cumpărăturile!
Ieşchi muiere?
Hai tăt la noi şi cumpără-i bărbatului, c-avem dă tăt felu’:
băşchi şi ochieri dă soare, sfetăre şi zoboanie, jenţ’ şi jentuţă, maieuri şi bretele, ştrimfi şi curele, bughielarăşe şi bucse, părăzoare şi purtătoare dă chei, şepci şi şepcuţe, cloape şi bughi păntru băi termale.
Ziridava, Etaju’ I, la Solemn – raionu’ dă galanterie bărbaţ’.
| < Anterior | Următor > |
|---|
