Pă zî ce trece să vorbeşchie dîn ce în ce mai mult dă sînătachia celor mulţ’ şi dî ce în ce mai puţîn dă sînătachia celor puţîni. Cînd zîcem cei mulţ’, bistoş nie gînghim la cei conduşi. Cînd zîcem, cei puţîni, „sută la sută” nie gînghim la cei ce conduc. Amu fiecare dîntră dumniavoastă şchi cam cum să faci-o angăjare - întră mulchie acchie trăbuincioase la dosar, musai şi-adauji’ o fişe cu rezultachile la tăt felu’ dă inşpecţîi medicale. Da’, mă-ntreb io: celor puţîni, care nie conduc, cinie le cere fişile cu inşpecţîile medicale? Că noi, cii conduşi nu le cerem. Or fi la zî? Tare mă chiem că nici nu le au. Ş-atunci, dă sînătachia bghieţîlor factori deţizionali cinie să ocupă? Dumniezo cu mnila!
Marile săcret
Draji cichitori! Dacă tăt vini voarba dă sînătachie musai şi vă dăzvălui on mare săcret! Ş-anume: iexistă on partid cu on număr foarchie mare dă membri. Nu vreu şi iexajerez, da-s cam jumătachie, dacă nu mai binie, dîn populaţîia ţării. Care-i partidu’ aciala? Să chiamă – “Părtidu’ Oaminilor Bechieji”. Binie – binie, îţ’ întreba, da’ cum dă n-am aflat dă iel? Apăi, şpilu-i că nu-i declărat ofiţial. Şi iac-aşe, mulţ’ nu recunosc că-s membri în partidu’ aista, unii nici nu şchiu, iar alţîî să fac cum că nu şchiu. Eh, da’ şi părtidu’ aista îi împărţîţ în doauă aripi ş-anume: - aripa bechiejilor făr’ dă număr (aghică cei mulţ’); Cum pot fi iei recunoscuţ’? Iaca aşe! Dîpă semnie! Aghică: - clipăsc ghies; - zdrăvie în serii dă cîtă 20 dă zdrăvieturi; - mărg şchiopînd; - tuşesc zgomotos; - scopăsc urît; - rîgîie prelung şi făr’ dă control; - mărg îndoieţ’, - îs încîrniţ’; - îs dăşelaţ’; - îs umflaţ’ păstă năcăghiere; - is subţîieţ’ iexajerat; - să ţîn cu brîncile dă foale, mai ori rărunţ’; - jem afund; - poartă băndaje, - poartă ghipsuri; - umblă cu bîchie cîrnie, cîrje sau în tăt felu’ dă căruţuri; - unii dîntră iei nu pria mai ies în uliţă, cînd tătuşi ies la aier îs: albi, galbini sau vînăţ’ la faţă; - îs gîmfaţ’ la obraji; - îs bulbucaţ’ la ochi ca broscoii; - unghiile şi păru’ le cresc ceva năînchipuit dă iuchie; - au penzîi mici şi dătorii mari; - au sălarii sclabe; - îs pria scurţ’, pria lunji, pria laţ’, pria subţîieţ’; ... În concluzîie – îs oamini sau muieri care umblă-ntruna (dacă să pot preumbla, dacă nu, trimăt pă alţîî), d-acasă la doftori apoi la pochică şi ‘năpoi acasă, cu plăşile cuptuşichie dă mediţînuri sau chie mniri ce ciaiuri mirăculoase ... aghică îs cei mulţ’, năavuţ’, năînsămnaţ’, năbăgaţ dă nimia-n samă, uitaţ’ dă tătă lumia. - aripa bechiejilor anumăraţ’(aghică cei puţîni). Aişchia-s cei puţîni, aghică membrii mărcanţ’. La rîndu’ lor şi iei îs împărţîţ’ pă comisîi, funcţîie dă condiţîia lor finanţiară (Unii dîntră iei îs su’ acuperire pî la alchie părtighie). Eh, aişchia dîn aripa asta, suferă dă altfel dă boli cum ar fi: mîndrie, iegoism, răutachie, învidie, iubiria dă arjinţ’, iubiria (muierilor) aproapilui, iubiria (pria mare a) averii năţionale, iubiria minciunii, urăsc aghivăru’, iubăsc luxu’,... pîrjolesc p-inghie trec, că dîn zîsa lu’ unu’: dîpă ei potopu’. Cum pot fi iei recunoscuţ? Iaca aşe! Dîpă alchie semnie! Aghică: - mărg cu nasu’ pă sus; - zîc cum că numa’ ei şi tăt timpu’ au ghireptachie; - poartă voarbe mincinoase; - vorbăsc numa’ dă ban, mărire şi foncţîi; - minţăsc dă-nghiaţă apile; - fură tăt pă ce pun brînca; - trag dîn ochi una-ntruna; - să laudă că iubăsc lumia cu cele măteriale mai mult ca orice; - prigoniesc pă cei mulţ’; - urăsc pă cei cu minchie; - iubăsc şmecăria; - fac promisîuni făr’ d-acuperire; - “taie, spînzură, belesc” tăt ce prind; - ‘sapă gropi”, - “taie crăci”; - “dau foc” la tăt cei curat; vînd pă cei cinstiţ’; - cumpără pă cei strîmtoraţ’; ...
Întrebaria nr.1: La tăchie cele prezentachie mai sus, şezînd cîrn şi jughiecînd ghirept, nie-ntrebăm: parchia populaţîei ci-o rămăs, sînătoasă şi-n care cii mai mulţ’ îs tînări, în care aripă are ş-ajungă, întră membrii objnuiţ’ sau întră ciia mărcanţ ai Partidului Oaminilor Bechieji?
Răspuns nr.1: Dă preferat ar fi şi nu făcem parchie dîn partidu’ prezentat mai sus, sau bini-ar fi şi nie-nscriem în iel cît mai tîrzîu şi nu-n oricare aripă!
Întrebaria nr.2: Cichitoriule! Tu cum stai?
Răspuns nr.2: …
Bîta cîrnă şi zîna cu sîtă
Înt-o sară dă toamnă şighiam tăţ’ la uliţă. Noi pruncii ascultam ce zîciau bătrînii, că-ntătdauna aviai ce auzî dî la ei. Bunăoară în sara aceia vorbiau dă fel şi fel dă boli şi dă liacuri miraculoase. La on moment dat, bace Toghiere, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, bechiagu’ zîce o mie, doftoru’ face ce şchie. M-aduc aminchie că înt-on an ieram la Arad, la prunci pă goşchie şi cum meriam sara şi mă preumblu pîntră blocuri, m-am luat a vorbiria c-on om ce umbla bghietu’ c-o bîtă cîrnă, c-avia reumă şi-l doria rău on picior. La tăchie cele zîse doftorului, ciala io prescris una şi bună – băi. Ş-amu, îmi povestia bghietu’ om cum mere iel zîlnic la ceva băi cu ape calghie şi să trateze dă reumă. Dîpă v-o tri zîle, numa’ l-am văzut pă bghietu’ om şezînd p-o laviţă înenchia unui bloc, da’ făr’ dă bîta cîrnă. Cum am pus ochii pă iel, l-am şi-ntrebat: -“No, cum-ui cu băile?” La care, ciala m-o zîs: -“Apăi, m-am dus astăzi la băi cu baston ş-am venit fără iel!” –“No, asta da veste bună”, am zîs io. Apoi l-am întrebat –“Chiar-aşe dă bunie-s apile, dă chi-ai vinghiecat în tri zîle?” Bghietu’ om s-o uitat prelung la minie ş-apoi cu capu-n jos, suspinînd afund, m-o zîs: -“Da de unde! Cineva mi-a furat bastonul la vestiar”. Asta ca asta da’ haidaţ’ şi vă povestesc ci-am păţît înt-on an, cu vecinu’ Mitru, cînd s-o bechiejit dă cava boală năşchiută dă noi. Pîn’ la urmă tăt io l-am vinghiecat, c-altfel nu iera aci-ntră noi, în sara asta. Fiţ’ atenţ’ cum o fost! Înt-o toamnă aşe mai friguroasă numa’ m-am trezît că Mitru, cam dă vo doauă zîle, n-o mai dat nici on sămn dă viaţă. Amu, cu lucrările agricole ieram iercăzîţ’, d-acasă şchiam că nu s-o dus nicărie, aşe c-am intrat la bănuieli – ceva iera muced la mijloc. Aşe c-am trimăs-o pă nanî-ta Floriţă, muieria mia, pîn’ la Mitru, ca şi vadă care-i şpilu’. Noi ciilalţ’ vecini ieram tăţ’ la minie-n casă, ascultam muzică populară la picap, c-am ş-amu plăci în fel şi chip. La on moment dat, o apărut muieria mia cu vestia năprasnică – Mitru are ceva zînă cu sîtă. Mă, oamini buni! Cînd am auzît care-i triaba, la-nceput am rămăs tăţ’ muţ’, preţ dî cît anumeri pîn’ la şaizăci, o dată. Apoi, nuş’ care o-nceput şi rîdă, aşe cumva piţigăiet ş-apoi ni-am slobozît noi ciilalţ’, dă numa’ o tunat casa. Auz’ tu! Mitru are zînă cu sîtă! No, am zîs gata-i baiu’ d-aci! Cît casa! S-o fi strîcată dă cap Mitru. Veghie veghienii cu zînă, care băsamă cernie fănină cu ceva sîtă. Ce iera dă făcut? Ni-am dus pînă la Mitru acasă ca şi veghiem care-i şopîrla cu zîna!
Zînusîta
Cum am ajuns la Mitru ni-am şi băgat în casă. Înlontru, on fum dă nu chie veghiai om cu persoană. No, m-am gînghit, ori Mitru o duhănit una-ntruna, ori îi ceva niegură la iel în casă pîn cari-o văzut iel năluca. Cum n-amnirosa a fum, am păşit atenţ’ pîn niegură cîtă obloace, numa’ că n-am apucat şi făcem tri paşi, c-o apărut înenchia noastă o ghihanie îndoietă-n doauă care jemia şi pufăia dă s-o zbîrlit pchielia pă noi. Dîn doauă mişcări muierile or şchiers-o pă uşe afară. Ilie cu Ghiorghie or apucat fiecare cît-on scaon şi să pregăchiau şi le ţîpe la arîtare-ntră coarnie. Noroc c-o apărut ca dîn pămînt muieria Mitrului ş-o strîgat ca dîn gură dă şerpe: -“Nu-l loviţ’ măăă, că-mboardă apa clocochităăă!” No, cînd am auzît care-i triaba ni-am îngrozît mai tare. Nu-nţălejiam care-i triaba cu apa clocochită. Aşe că m-am uitat mai atent la arîtare şi cînd am văzut că are-n picioare şclarfe, m-am dat sama că-i Mitru ş-am ordonat scurt: -“Pă loc repaos!”. Eh, întră timp s-o mai răsîpit niegura, care nu iera dă fapt niegură ci abure cald ce ieşia dînt-o căldare cu apă, în care Mitru băgasă nişchie pchietroaie încălzîchie-n foc şi păstă care şighia aplecat, c-o poniavă-n cap. Făcia înhalaţîie. Binie că nu i-or mai şchiers vecinii şi vo doauă scaunie-n deblă, dîn spărietură. Da! Aşe s-o-ntîmplat cu vecinu’ Mitru. Că ni-o şi zîs că are zînusîtă, nu zînă cu sîtă, cum o-nţăles muierile. Amu, drept îi că nu şchiam noi ce-i aceia zînusîtă, aşe că ni-o iexplicat Mitru cum că nu-i tromnă, ci ceva răcială la rădăcina torogoachiei, aghică a bornăului, sau mai clar, a nasului. Răcială ce-nfundă ţăvile dă aierisîre, fac cava astupuşuri pă trăiectorie şi pun în pericul creieru’. Baiu’ iera c-aşe i să-nfundasără lu’ Mitru ţăvile nasului, dă dajaba şighia la abure, su’ poniavă, că n-ajunjia aburile inghie trăbuia şi Mitru iera în pericul şi să tălmăciască la cap. Aşe că baiu’ iera iextrem! C-aşe zîce că i-o zîs şi ceva doftor dî la Chişinieu care i-o dat ceva boabe şi beie, că dacă n-are şi i să dăsfunghie nările ca şi i să cureţe ţăvile binie, musai şi-i baje-n nas ceva droaghie ascuţîchie şi şi scociorască cu iele pîn’ la rădăcina nasului şi chiară mai afund. No, m-am gînghit gata-i baiu’ d-aci! Aşe că trăbuia găsîtă soluţîia sălvătoare!
Soluţîia
Păntru început, am cărat tăţ’ dăraburi dă lemnie-n casă ş-am făcut o căldură cuptuşitoare. Apoi l-am pus pă Mitru în pat şi păstă iel am ţîpat tri dunie, ca şi asughie. Rezultat nula. Noi ieram tăţ’ uz’ dă asudaţ’, da’ pacentului nu i să dăsfundasă nasu’. L-am frecat apoi pă nas cu oţăt, rezultat - nimic. Apoi, cu răchie, rezultat – tăt nimic. Dîpă care, cu frecţîie Diană, rezultat – dă tri ori nimic. Apoi, cu petrol, rezlutat – nici o dăsfundătură. Ilie o vinit apoi c-o idee năstruşnică, cum că oare nu i s-ar dăsfunda nările dac-am ţîpa-n iele cîchieva picături dă benzînă uşoară, dînt-o brichetă ş-apoi cînd pacentu’ traje aier ş-apringhiem bricheta înenchia narelor? –“Iexclus”, am zîs io! Ş-am început a cota alchie soluţîi. Băgatu-i-am oloi dă ruje-n nări – nimic. L-am uns apoi pă nas şi pă vînile dî la grumaz cu unsoare dă porc, rezultat - nula. Frecatu-l-am cu spirt sanitar, rezultat - zero. Eh, da’ la on moment dat m-o vinit ideia sălvătoare. Aşe că am dat o fugă pîn’ acasă şi dîn doauă mişcări m-am şi-ntors cu mediţîna sălvătoare. Cum am proţedat? Iac-aşe! Am răghicat căldaria cu apa pă şpohert la-ncălzît ş-am băgat tri chietroaie-n şpohert. Am luat dunile dî pă Mitru şi l-am învitat şi ieie loc pă marjinia patului dîpă care am scos dîn jeb o lăcruţă dîn plev, în care aviam o unsoare numa’ dă minie şchiută. Am dăşchis lăcruţa şi uşurel cu vîrfu’ jejitului mic dî la brînca ghireaptă am luat unsoare. Am înfipt apoi jejitu’ dă doauă ori în fiecare nare a Mitrului ş-apoi l-am înghiemnat şi tragă aier, uşurel. Mă, oamini buni! Cîci ai zîce tromnă, numa’ l-am văzut pă Mitru că să tăt înfoacă, apoi l-or trecut tăchie apile, păru’ i s-o răghicat în vîrfu’ capului, ochii i s-or bulbucat ş-o-nceput şi jghiere: -“Scoachietî-m’ aricii dîn nas, măăă!” Apoi, o zburat în picioare ş-o luat-o la fugă cîtă uşe, ca şi iasă la aier. Fiind vijilent, i-am pus o peghică scurtă, o picat pă foale ş-apoi tăţ’ l-am prins, l-am aşezat pă pat şi muierile or adus căldaria lîngă noi cu chietrile-nfocachie-n ia ş-or ţîpat păstă noi doauă ponieve. Iac-aşe şighiam cu Mitru la aburi su’ poniavă. Tăţ’ ieram asudaţ’, dîn cap pînă-n picioare. Da’ ce mai conta? Binie că i s-or dăsfundat pacentului nările. Oricum, nu ni-o fost uşor. C-am mai repetat o dată figura cu unsoaria-n nas. Amu, iaca am şi vă zîc şi ce unsoare am folosît! Unsoare vietnameză, dîn ceva lăcruţă mică dă tăt şi roşie la farbă. Unii zîc c-ar fi dîn şerpe şi că-i aprigă rău. Pîn la urmă tăchie s-or gătat cu binie. Lu’ Mitru i s-o dăsfundat şi curăţat nasu’. Noauă ni-o dat muieria Mitrului hanie d-a lui, c-a noaşchie ierau tăchie ughie. Oricum n-am părăsît perimetru’ pacentului pînă nu l-am auzît cu doarme horoind, su’ dună. Dăsîgur că am topit, întră timp, o jumătachie dă răchie, în cinstia reuşichiei. A doaua zî, inşpectîndu-l, doftoru’ zîce c-ar fi zîsă: -“Eh, uite ce curat ie nasul dacă ţi-am dat pastilele alea!”
Amu, la tătă triaba ce şi vă mai zîc, dîcît că triabă şi nie ferim dă răcială, asta păntru că viaţa-i frumoasă da-i scurtă aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!
Dicţionar: niegură – ceaţă; poniavă – pătură.
Gheorghe Hodrea
Cichitorule!
Hai la noi c-avem dă tăt felu’:
mănuşi cu blana pă dînlontru o’ pă dînafară; căciuli dîn pchiei agivărachie dă fel şi fel dă animale ; sfetăre cu o’ fără mînieci ; jenţ’ şi jentuţe ; maieuri şi bretele’; şepci şi şepcuţe ; jenţ’ şi curele ; hălachie dă baie ; bughielarăşe şi bucse ; părăzoare şi purtătoare dă chei ; cloape ; bughi păntru: tătă zîua, tătă noapchia sau păntru băi termale ; pijamele groase şi subţîiachie ; ochieri dă soare păntru împotrivă la niauă ; ştrimfi: scurţ’, groşi, lunji, subţîieţ’ ; zoboanie felurichie ; sfetăre păntru pă su’ şi păntru păstă chimeşi.
Ziridava,
Etaju’ I, la Solemn –
raionu’ dă galanterie bărbaţ’.
| < Anterior | Următor > |
|---|
