Dalungu’ vremurilor, oaminii or sîmţît nievoia şi să căimăciască dă cap. Dîrt asta or mestecat tăt felu’ dă buruieni, or beut fel şi fel dă ciaiuri, or duhănit ş-or făbricat beuturi pă care li-or slobozît cu plăcere pă gîrchienie. Obiceiurile acelia s-or păstrat pînă-n zîlile noaşchie, numa’ că pă lîngă iele, amu-s la modă mediţînuri tari, amestecachie cu răchii, sau drogurile. Tăchie cele-nşirachie pîn’ aci zîce că-l fac pă om şi vadă altfel lumia. Oricum, măjoritachia produc rele obiceiuri ş-aduc pustiire trupului, da’ şi sufletului. Ar fi tătuşi dă aminchit o învenţîie dă acţeptat, care-l face pă om ş-ameţască dă cap iar stomacu’ şi i să suie-n grumaz, ş-anume - ringhişpilu’. Astîz’, confruntaţ’ cu atîchia rele, sînchiem încontinuu în ringhişpilu’ problemilor şi a năajunsurilor. Amu, cînd ni-am suit în iel, cinie mai poachie şchi? Întrebaria-i cînd şi cum ni-om scoborî?
Helicopteru’
Înt-o sară dă iarnă ieram tăţ’ în casă la bace Toghiere. Noi pruncii povestiam bătrînilor cam cum-ui în parcurile dă diştracţîie dîn alchie ţări, că văzusăm la televizor. Bace Toghiere, atent la poveşchile noaşchie, la on moment dat, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, “cîchiodată, îi musai şi sparji obloacile ca şi să baje aier curat înlontru”. C-aşe am fost şi io cu Mitru musăiţ’ şi făcem o pagubă păntru a rezolva o o problemă şpinoasă, la on ringhişpil. Da’, iaca ce s-o-ntîmplat! Înt-o vară, cu ani mulţ’ în urmă, în noapchia dîntră o marţă ş-o mniercure, cum durmiam aşe cu capu-ntră urechi, la on moment dat am început şi mă visăz cam aşe: să făcia că iaram la Mitru-n ocol şi mîncam la o masă su’ on nuc stufos. Amîndoi ieram păcurari vestiţ’, cu mii dă oi şi nie pregăchiam şi merem şi-nşpectăm stînile. Da’ nu meriam oricum, ci cu helicopteru’, că nie cumpărasăm împreună unu’. Mă, oamini buni! Aşe tare cînta una cu glas subţîiet, la on radiu aşezat p-on butuc lîngă casă, dă n-am apucat şi nie dăm sama că să pornisă a funcţîona helicopteru’ ce şeghia la-ndămînă, aşe, mai d-o parchie. Cînd ni-am dat sama, iera pria tîrzîu. Măşinăria să-nălţasă dasupra iştălăului, bătînd dîn ielice. Da’ ce şi vez? La comanda helicopterului iera nimia altu’ dîcît Lăiţă prunc năcăjit. Dajaba am jghierat cît nie ţîniau gîrchienile, Lăiţă nu nie auza. Arăghica ce arăghica măşinăria şi cînd să sloboza cîtă olachie, noi încremeniam. Pînă la on moment dat cînd am smuls dînt-o mişcare on poivan cu cîrlig în vîrf, acăţat p-o proptă a iştălăului, l-am dăşirat şi apoi am pînghit măşinăroiu’. Cînd s-o apropiet dă cochieţ, am învîrchit poivanu’ dasupra capului dă tri ori ş-apoi l-am slobozît cu cîrligu-n nenchie, cîtă tălpicii apăratului. L-am acăţat d-on tălpici ş-am început şi-l trag cu Mitru cîtă pămînt. Cum s-o fi gătată triaba nu şchiu, că m-am trezît în bătăi la obloace şi-n strîgăchile Mitrului: -“Scoală Toghiereee! Scoală mă, că-i bai!”
Ringhişpilu’
Dîn doauă mişcări am ieşit în gaci la uliţă. Baiu’ iera cît casa! Vinisă dîpă Mitru on văr d-a’ lui, dî la Chişinieu, c-on Imeseu şi c-o misîunie şpeţială păntru noi. Iera cava bai mare la ringhişpilu’ dîn piaţ! Să strîcasă şi rămăsăsă-n iel ceva clenţ’! Şi cum şchia dî la Mitru că mă cam precepiam la mulchie, vinisă şi mă roaje şi-i ajut cumva. Cînd am auzît care-i baiu’, m-am băgat în casă şi mă-mbrăc, m-am îmbrăcat dîpă care am pus brînca p-o trusă cu sarsamuri ci-o aviam tătdauna la-ndămînă şi dîmpreună cu Mitru m-am suit în Imeseu la văru-so. Mă, oamini buni! La faţa locului triaba iera mult mai complicată dă cum ni-o prezentasă ciala. Ringhişpilu’ să-nvîrchia făr’ dă gînd şi să opriască. Cum ieram cam pî la oarile doauă diminiaţa, nu pria iera lume multă-n perimetru. Întră ciia ce holbau ochii ierau organile dă miliţie şi cam tri zăci dă oamini şi muieri. Dîn doauă mişcări am inşpectat perimetru’ ş-am ordonat: -“Răgrupaţî-vă la distanţîie, oamini buni!” În scăunielile ringhişpilului să aflau cam cinci bărbaţ’ şi tri muieri. Tăţ’ ţîvliau ca dîn gură dă şerpe. Vu, vu, vuuu, ... vu, vu vuuu, ... duduchia motoru’ ringhişpilului, învîrchind cu vitezîie lanţurile cu oaminii îngrozîţ’ pă scăuniele. Păntru-nceput m-am adus aminchie dă poivanu’ cu cîrlig în vîrf, dîn vis. Nu-l aviam la-ndămînă, da’ şi dacă-l aviam dajaba-l folosam că provocam prăpăd mai mare, nie-nvîrchia ringhişpilu’ şi pă noi, cu poivan cu tăt. Aşe c-am cotat altă soluţîie. Întră timp, pîntră ţîvlituri s-auzau dăraburi dînt-on strîgăt purtat dă vînt, cam aşe; -“...inăăă”, -“…zină, măăă!”, -“...enzinaaa, măăă!” Abghia dîpă ci-am oprit ringhişpilu’ m-am dat sama ce vreia unu’ şi zîcă.
Rezolvaria
Văzînd că n-aviam cum pringhie lanţurile, am ordonat scurt Mitrului –“Astînje ţîgaria, Mitrule!” Omu’ s-o conformat ş-apoi l-am trimăs şi dăsprindă doauă băghice dî pă Imeseu şi şi mi li-aducă. Zîs şi făcut! Mitru o apărut cu băghicile goale ş-apoi ni-am ţîpat amîndoi pă foale şi ni-am strecorat pă su’ lanţurile-n mişcare, cîtă motoru’ ringhişpilului. Am pus apoi trusa cu sarsamuri la-ndămînă, lîngă băghice ş-apoi am inşpectat motoru’. Am scopit pă iel şi dîpă sfîrîitură m-am dat sama că funcţîona-ncontinuu dă ciasuri bunie. Dă altfel ceva s-auza clocochind în iel, sămn că nu mai iera mult ş-avia şi iexplodeză. Dîrt asta l-am trimăs pă Mitru ş-anunţe asistenţa şi să-ndepărteză, că-i pericul dă iexplozîie. Asistenţa s-o conformat îndepărtîndu-să cu strîgături acsuţîchie dă tolvai, iar Mitru s-o întors cu ţîgaria-n gură, da’ năaprinsă. Întră timp am constătat că motoru’ iera căpsat şi-nfoşolit în plev, aşe că n-aviam cum umbla la iel. Ce iera dă făcut? Musai iera şi-ntrerupem alimentaria cu benzînă. Aşe c-am scos dîn trusa cu sărsamuri o coarbă în cari-am fixat on sfreghiel binie ascuţît, gros cam dă cinspece milimetări, primit dî la on niepot ce lucra la fabrica Ranghieţ’, în Arad. Dîn doauă mişcări am făcut doauă strunji în parchia dă jos, la rezervoru’ motorului, apoi am mai făcut o strungă-n parchia dă sus, asta ca şi să sloboadă benzîna mai uşor cîtă băghicile-n care să scurjia. Restu’, o fost cestiunie dă timp. Cîci ai zîce ringhişpil cam d-o sută dă ori, am golit rezervoru’. Lanţurile or pchierdut dîn vitezîie, scăunielile or început şi să scoboare cîtă pămînt iar ciia dîn ringhişpil ţîvliau dă bucurie, dă astă dată. Aşe că i-am dăschiotorat cu Mitru pă ciia dîn scăuniele, tăţ’albi ca varu’ la feţe fiind, eii nu noi, i-am frecat cu răchie (c-aviam o ieguţă în trusă) pă vînile dî la grumazuri, i-am băgat pă ostatici în Imeseu şi p-aci ţii drumu’ – cîtă işpitar. Triaba fiind ca gata, în bătăile dîn pălmi a celor prezenţ’, m-am înclinat uşor, dîmpreună cu Mitru, apoi am adunat sculile şi ni-am înghireptat cîtă birtu’ dîn colţ, la învitaţîia birtaşului care iera prezent. N-am apucat şi bem doauă jumătăţ’ dă Monopol, c-o şi apărut văru’ lu’ Mitru cu Imeseu şi ni-o dus cîtă casă. La tătă triaba ni-am ales cu mulţîmirile conducerii locale, cu cîchi-o cănistră dă benzînă dă căciulă şi cu liberă suire-n ringhişpil, tătă viaţa. Cîtă cînd ni-am apropiet dă casă am aflat cum să blocasă ciia-n ringhişpil. Iera mare săcret, dîrt asta vă zîc şi voauă şi nu mai povestiţ’ la nimia, batăr or trecut mulţ’ ani d-atunci.
Săcretu’
Zîce c-aşe cam pî la oarile unspece sara, cînd nu mai iera nimia la ringhişpil, o apărut marile conducător local cu muieria ş-o delegaţîie dî la Ţentru, formată dîn tri domni şi doauă doamnie. Şi cum gătasără inşpecţîia-n zonă cu tăt cu mîncatu’ bucachilor şi beutu’ beuturilor, vinisără şi să-nvîrchiască în ringhişpil. Mecanicu’ ringhişpilului, fiind cam şpriţat, cu gîndu’ că-n rezervoru’ măşinăriei mai rămăsăsă cam o litără dă benzînă, dîpă calculile lui, o dat drumu’ motorului şi o zburat şi iel înt-on scăuniel. No, şi să deie binie cu delegaţîia, doară ia prelunji făr’ dă probleme autorizaţîia, la Ţentru. Numa’ că nu ieriau bunie calculile. Mecanicu’ dîn ceilaltă tură umplusă ras rezervoru’ dă şaizăci dă litere, cu benzînă. D-aceia strîga mecanicu’ dîn ringhişpil; -“Benzina, mă!” Aşe că s-or învîrchit săracii pînă s-or buiguit dă cap. Noroc cu minie şi cu Mitru, că i-am sălvat. Zîce că nici n-or mai apărut ciia dîn delegaţîie în zonă-n viac. Băsamă dă ruşinie. Amu, la-ncheieria poveşchii, nu poci dîcît şi vă doresac ş-aveţ’ o săptămînă dă duminici, asta păntru că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!
Gheorghe Hodrea
Dicţionar: căimăcească – ameţească; băghice – canistre; plev – tablă; coarbă – sculă manuală de găurit; sfreghiel – burghiu; dăzchiotorat – descâlcit; işpitar – spital.
Cichitorule! N-o trecut iarna ! Hai la noi c-avem dă tăt felu’: mănuşi cu blana pă dînlontru o’ pă dînafară; căciuli dîn pchiei agivărachie dă fel şi fel dă animale ; sfetăre cu o’ fără mînieci ; jenţ’ şi jentuţe ; maieuri şi bretele’; şepci şi şepcuţe ; jenţ’ şi curele ; hălachie dă baie ; bughielarăşe şi bucse ; părăzoare şi purtătoare dă chei ; cloape ; bughi păntru: tătă zîua, tătă noapchia sau păntru băi termale ; pijamele groase şi subţîiachie ; ochieri dă soare păntru împotrivă la niauă ; ştrimfi: scurţ’, groşi, lunji, subţîieţ’ ; zoboanie felurichie ; sfetăre păntru pă su’ şi păntru păstă chimeşi. Ziridava, Etaju’ I, la Solemn – raionu’ dă galanterie bărbaţ’.
| < Anterior | Următor > |
|---|
