Ca orişice măşinărie şi omu’ are nievoie dă repaos. Că dacă mere una-ntruna, dî la o vreme şi măşinăria şi omu’ pomnieşchie. S-or văzut cazuri. Dîrt asta-i nevoie dă hoghină. Amu şi hoghina-i dă mai mulchie feluri. Dac-o compărăm cu lucru’, dîn zîsa lu’ unu’ nu-i lucru’ ca hoghina în veci! Apoi, omu’ să poachie hoghini dîp-on program binie ştăbilit, dă obicei nu dă iel, ci dă alţîî. Ieste hoghină scurtă, o’ mai lungă, zîua ori noapchia, în picioare, şezînd sau culcat, cu ochii dăşchişi ori închişi. Mai puchiem vorbi dă hoghina trupului sau a minţîî. Dînculu dă tăchie, cei mai aşezată hoghină, zîce că-i hoghina cei dîn urmă, cu ”somnu’ cial făr’ dă sfîrşit”, hoghină care punie capăt frămîntărilor dă tăt felu’ ce-l macină zîlnic pă bghietu’ om. Cum însă omu’ nu şchi cînd are şi-i vină hoghina cei dîn urmă, face repetiţîie-n fiecare sară – somnu’ dă noapchie. Eh, da’ zîce că pot ş-apară şi surprize, că dîn zîsa lu’ ciala, unu’ culcat sara viu şi trezît diminiaţa mort. Cichitoriule! Aşe stînd lucrurile, ieşchi împăcat cu tăţ’ şi cu tăchie sara, înenchie d-a trece-n somnu’ dă noapchie?
Visu’
Înt-o sară dă toamnă şighiam tăţ’ la uliţă. Nu şchiu care, o-nceput şi caşchie prelung a somn, cam aşe: -“Hoooaaai, haaai, haaai!” Bace Toghiere, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, somnu’ tria’ şi fie cu sămuială, nu pria lung, că dac-om muri, om tăt durmi! Da’ dacă tăt vini voarba dă somn iaca ci-am păţît înt-on an! M-am visat că înt-o sară dă vară aşchieptam cu mulţ’ vecini în colţu’ uliţîî şi vie porcii dî la purcar. Să făcusă sară binie şi porcii nu s-arîtau la veghiere. La on moment dat, s-or auzît tropochituri mulchie şi dîn ce în ce mai aproape. La alt moment dat, iaca turma dă porci în frunchie cu Vieru purcaru’ d-a călaria p-on vier mare cam cît o motorcicletă cu ataş, pomnind dînt-on zbici lung şi bucinînd prelung dînt-o dudurişcă. Da, da’ porcii arîtau cumva aşe măroci, dă gînghieşchi că ierau înfoieţ’ cu pompa ş-aviau păru’ zburlit dă zîciai că-s mistreţi. O horoitură jenerală ce s-auza, presărată cu zguiţături, dă vai ş-amar! Cum or ajuns porcii la colţu’ uliţîî, s-or şi luat la fugă dîpă populaţîia dîn perimetru. Oamini şi muieri fujau dă mîncau pămîntu’, cîtă căşi. Noi, ciia dî pă uliţa noastă am luat-o la picior, c-am ordonat io scurt: -“Acasăăă, fuga maaarş!” Da, numa’ că strîgam aşe cumva cu-ncetinitoriu’ şi fujam ca pîn apă.
Scrofoiu’
La al triilia moment dat, s-o luat dîpă noi on scrofoi, cam cît o junincă, horoind ascuţît dă nie ghiera-n urechi. Dîn cinspece mişcări am ajuns la mini-acasă. M-am băgat cu tăţ’ vecinii-n ocol ş-am blocat uşia cu rigla. Mă, oamini buni! Cînd s-o ţîpat scrofoiu-n căput, o trecut pîn iel ca pîn ciolofan, apoi s-o luat dîpă noi. Dajaba ni-am băricădat în iştălău, c-o sfîrchiecat cu colţîî uşia. Dabghia am reuşit şi ieşim pîn oblocuţu’ dă ievacuare a’ gunoiului, dîpă care ni-am ascuns în afumătoare d-inghie am scăpat pîn ‘cuperiş. Apoi am trecut p-acuperişu’ cochieţului, am scos nişchie ciripi şi ni-am băgat în pod. Scrofoiu’ horoind puchiernic o-nceput şi să ţîpe cu capu-n păreţîî cochieţului, pînă iera gata – gata şi-l huluie. Dîn podu’ cochieţului am zburat în ogriadă ş-apoi păstă gard ‘năpoi în ocol şi ni-am băgat în casă. No, m-am gînghit, are şi huluie scrofoiu’ casa. Numa’ că nu s-o aştins dă ia, ci o-nceput şi horoie dă tremurau obloacile la casă. Dajaba ni-am băgat pămucă-n tolcere, horoitu’ iera ucigător. Cînd n-am mai putut suporta, m-am trezît dîn vis. Tăt ieram asudat! Binie că scăpasăm dă scrofoi. Numa’ că horoitu’ tăt l-am mai auzît în tolcere. Tătă noapchia m-o chinzuit. Baiu’ o fost c-o apărut horoitu’ş-a doaua noapchie, numa’ că nu vinia dîn capu’ mnio ci d-afară. Aşe că a triia noapchie am ieşit la uliţă! În uliţă s-auza on horoit dă scrofoi, zdrobitor. Întuniericu’ iera total! Am şezut ci-am şezut, cu tolcerile conţentrachie cît mai acsuţît, apoi am luat-o cam în direcţîia d-inghie vinia horoitu’ ş-am făcut, pă pipăichie, cam cinspece paşi. Cînd l-am făcut p-al şaispecilia, am sîmţît că păşesc pă ceva moale şi-n clipa aceia s-o auzît o zguiţătură ascuţîtă dă purcel. Pă loc am ‘lemnit! Noroc c-o continuat purcelu’ cam aşe: -“...tuţ’ boconcu’ şi horoitu’ dă scroafă cu tăt cu cochieţ’, ...!” Mă, oamini buni! Purcelu’ iera Mitru dăsculţ şi-l călcasăm p-on picior.
Muieria lu’ Barieră
Cum şighiam noi şi inşpectam perimetru’, cu tolcerile, numa’ ni-am trezît pă cap cu ciilalţ’ vecini, cu muieri cu tăt. Iac-aşe, în formaţie am luat-o cîtă colţu’ uliţîî, apoi am făcut scurt la stînga şi uşurel, la lumina unui lămpaş ivit dă Ghiorghie, ni-am înghireptat cîtă locu d-inghie vinia năpasta. Mă, oamini buni! Şchiţ’ d-inghie vinia horoitu’? Dîn casa lu’ Barieră, on vecin cheferist. No, am zîs noi, aşe ceva nu s-o mai întălnit – scrofoi în casă. Ce iera dă făcut? Am început şi băchiem în obloace. Dajaba! N-o ieşit nimia! Horoitu’ s-auza şi mai tare. Cam dîp-on cias bun, o apărut a lu’ Barieră dîn căsuţa dă vară, cu nişchie astupuşuri mari dă pămucă în tolcere. Nu ni-am putut înţăleje cu iel pînă nu şi li-o scos. Apoi am aflat care iera baiu’. Horoitu’ vinia dî la muieria lui care primisă bachiere la inimă în urmă cu vo tri zîle, că zîce c-ar fi văzută ceva strîgoaie ce ieşia dîn iştălău’ lor. Băsamă mulsăsă vacile. Bghiata, aşe s-o spăriet, dă d-atuncia zîua sughiţă-ntruna şi noapchia horoia puchiernic. Asta ca asta, da’ odată ce trecia-n somn, n-o mai puchia trezî nimia, aşe afund durmia şi iera şi cam “tare dă tolcere”. Aşe că dă tri nopţ’ să chinzuia omu’ şi doarmă, da’ făr’ dă rezultat, d-ajunsăsă ş-aibă ochii ca broscoii. Am făcut o şedinţă dă lucru hotărând: musai şi băgăm în muieria lu’ Barieră apă cu tolceru’. Zîs şi făcut! Am băgat în ia cam o dimijană dă tri lităre dă apă. Mă, oamini buni! S-o oprit dîn horoit cam on jumătat’ dă cias, apoi o-nceput şi rîgîie prelung cam v-on cias, dîpă care s-o pus iară pă horoit. Năavînd încătrău, ni-am dus cîtă căşi şi tătă zîua ci-o vinit am ştudiat cazu’. Ceva trăbuia făcut!
Fluierişca şi rezolvaria
În următoaria noapchie ni-am prezentat tăt iefectivu’ la Barieră cheferistu’ acasă. Muieria lui durmia horoind grozav. Păntru început i-am băgat prunie-n gură. Rezultat nula! Le mînca horoind. Apoi i-am înfipt părădăici întră ghinţ’. Încercare năreuşită! Le scopia afară. Apoi am încercat cu fel şi fel dă poame. Le mînca ş-apoi să punia pă horoit. Nuş’ care o zîs şi-i puniem pă gură bandă izolir sau leucoplast. N-am acţeptat. Să puchia ‘nieca bghiata. Şi iac-aşe suferinda horoia şi mînca tăt felu’ dă poame-n somn. Că să obijnuisă la on moment dat. Numa-nchinghia brînca pă masa d-îngă pat, inghie dă cu sara Barieră aşeza stive dă poame. Eh, da’ înt-o noapchie ce creghieţ’ că s-o-ntîmplat? Ni-am trezît tătă uliţa în nişchie strîgături, dă vai ş-amar. Barieră cheferistu’, horjia dă numa’, cam aşe: -“Liiiber pă linia-ntîîîiaaa!” Apoi p-a doaua, p-a tria, ... Asta ca asta, da’ fluiera dîn fluierişcă dă zîciai că ieram în depou’ dîn Arad. Dîn doauă mişcări am fost tăţ’ la iel acasă. Cînd culu, nu Barieră fluiera ci muieri-sa, că-n loc dă poamile dî pă masă, o dat păstă fluierişca lu’ Barieră. Noroc că i-am smuls-o dîn gură că fluiera-n ia tătă noapchia, făcîndu-l pă bărbat şi să criadă la sărvici. Pînă la urmă tăt io am rezolvat problema. Că i-am adus d-acasă dî la mninie la suferindă ceva boabe dă linişchie păntru cloşchie. Dîpă doauă boabe i-o trecut sughiţatu’, da’ şi horoitu’. Iac-aşe s-o putut hoghini noapchia tăţ’ cii dî pă uliţa noastă. Ci-ar mai fi dă adăugat la cele zîse? Că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”
Dicţionar: ciripi – ţigle; pămucă – vată.
Gheorghe Hodrea
Cichitorule!
O vinit primăvara!
Hai la noi c-avem dă tăt felu’:
sfetăre cu o’ fără mînieci ; jenţ’ şi jentuţe ; maieuri şi bretele’; şepci şi şepcuţe ; jenţ’ şi curele ; hălachie dă baie ; bughielarăşe şi bucse ; părăzoare şi purtătoare dă chei ; cloape ; bughi păntru: tătă zîua, tătă noapchia sau păntru băi termale ; pijamele groase şi subţîiachie ; ochieri dă soare; ştrimfi: scurţ’, lunji, subţîieţ’ ; zoboanie felurichie ; cravachie; sfetăre păntru pă su’ şi păntru păstă chimeşi.
Ziridava,
Etaju’ I, la Solemn –
raionu’ dă galanterie bărbaţ’.
| < Anterior | Următor > |
|---|
