Dacă nie-ntorcem cu minchia-n urmă, bistoş avem şi nie aducem aminchie că la vînzare-cumpărare iexistau doauă feluri dă preţuri: fixe şi-nşchimbabile. Cele fixe ierau păstă tăt, dî la ţîdula dă trămvai pînă la măşinuţa dă lux. Cele-nşchimbabile le aflai în zona dă vînzare–cumpărare năofiţială. Dacă la preţurile fixe nimia nu grămujda nimic, la cele-nşchimbabile interveniau: tîrguiala, ţîgănuşagu’, sfada, şmecăria, tolăiala, tomniala ... Astîz’, termenii aişchia-s dă domeniu’ trecutului. Astîz’ năgociem! Şi iac-aşe, năgociem tăt ce mişcă sau nu mişcă: pă pămînt, pîn ape şi pîn aier. Înt-on timp, zîce că nuş’ ce firmă, dîn nuş’ ce ţară, o-nceput şi năgocieze pînă şi locuri dă olachie pă lună. Dînculu dă cele mulchie năgociachie, cînd să năgociază creghinţa sau sufletu’ îi bai! Şi nu orice bai, ci unu’ mare! Mai mare dîcît casa!
Sfada
Iaca, dî la năgociatu’ dă locuri pă lună s-o pornit tătă discuţîia-ntră vecinii dî pă uliţa noastă, înt-o sară, pă laviţ’ la uliţă. Cum că unii-ş’ cumpără dîn timp locuri pă lună. C-ar fi deja ceva listă dă prioritachie. Că locurile-s limitachie şi cererile-s dîn belşug. Eh, da’ tătă discuţîia s-o-ncins cînd vecinu’ Mitru o zîs că dacă aşe şed treburile, iaca, are şi-ş’ vîndă vaca cu viţălu’ şi ş-a cumpăra şi iel on loc cu ogriadă-ntreagă, pă lună. No, atunci ş-auz’! Muieria Mitrului o-nceput şi ţîvliască, că ia nu-ş’ vinghie vaca. Ilie punia paie pă foc cum că-i dă Mitrului on preţ bun, numa’ că nu-i triabă viţălu’. Mitru, că iel nu dă vaca făr’ dă viţăl. Ce mai? Sfadă-n tătă regula! Bace Toghiere, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, s-a năgocia ia cu una, alta, da’ cu moarchia nu poţ’ năgocia! Da’ dacă tăt vini voarba dă năgociet, musai şi vă zîc una bună rău! Tolcerile mărichie vă rog!
Clăniata şi şanteristu’
Aşe cum v-am povestit data trecută, dîpă ci-am scăpat cu Mitru dă bica mînios pă drumu’ cîtă Chişinieu, că meriam la prunci la Arad, am ajuns cu binie-n gară. Ţecările ierau întreji, la fel şi cele dîn iel, hia fiind dî la minie on dos roş’ la farbă, pă care-l ţîpasăm bicii ca şi scăpăm dă năpastă. Ni-am hoghinit pă lăviţîle dîn nenchia gării, dîpă care l-am auzît pă Mitru că zîce: -“Toghiere! Dă data asta nu luăm ţîdule, mă! Năgociem cu boactăru’” Zîs şi făcut! O apărut la on moment dat trenu’ motor, ni-am suit în iel şi p-aci ţi’ drumu’, numa’ cîtă Arad. În tren unii duhăniau, alţîî voroviau dă pămînturi şi animale, mai înculu să juca cărţ’. Muieri, oamini şi prunci mici cu ţuţuşchie-n guri tolăiau dă vai ş-amar. C-aşe-i în trenu’ motor, nu-s compărtimenchie ci să călătoreşchie-n bou văgon, unii păstă alţîî. Cum meriam aşe uşurel, l-o adus nievoia pă unu’ c-o torogoată. No, d-acoalia o-nceput tătă chişcomeghia, păntru c-o-nceput ciala cu torogoata nişchie cîntări dă jele, dă tăchie muierile or început şi pişoaie pă ochi. Noi bărbaţîî nie ţîniam tari în noi că doară făcusăm armata, nu? Eh, da’ unu’ ce şighia p-o laviţă alăturia dă noi, om şanterist dîpă hanie, n-o rezistat. O-nceput şi să tînguie dă nu l-am putut linişchi nicicum. Plînjia şi pîntră sughiţături sloboza nişchie voarbe prelunji, ca şi cum s-ar văita cam aşe: -“Fileeex! Fileeex!” La-nceput ni-am gînghit că băsamă-i murisă tata ori bunu-so, da’ n-o fost aşe, că ni-o zîs ciala că-i voarba dă cînile lui cial drag. Da’ iaca cum şighia triaba!
Povestia
Zîce că l-or detăşat pă bghietu’ om, cu şanteru’, în cialalalt capăt dă ţară. Sara mai ţîngălia omu’ acasă şi vadă dacă tătă triaba-i binie cu muieria, părinţîî şi gospodăria. Tăchie bunie pînă înt-o sară cînd ţîngălind acasă, o voce dă muiere i-o zîs în telefon: -“Post telefonic dăsfiinţat!” A doaua, a triia sară la fel. Aşe c-o ţîngălit la vecinu’ dîn ghireapta căşii lui. Convorbiria zîce c-o fost năucitoare. Fiţ’ atenţ’ cum s-o dăsfăşurat!
Omu’ şanterist: -“Hai noroc, mă! Io-s vecinu’ dî pă şanter! Ce-i p-acasă dă nu răspund a’ mniei la telefon?”
Vecinu’ lui: -“Tăchie-s bunie, mă, numa’ o murit cînile tău, Filex!”
Omu’ şanterist: -“Cum o murit Filex, mă? Că doară iera sînătos!”
Vecinu’ lui: -“Dapu’ o luat foc cu tăt cu cuşcă. Da’ şez’ linişchit că tăchie-s bunie, mă!” Omu’ şanterist: -“Binie mă, da’ cum o luat foc cuşca?”
Vecinu’ lui: -“Apăi s-o îmburdat cuperişu’ dî la iştălău-n flacări, păstă cuşcă. Da’ şez’ linişchit, că tăchie-s bunie, mă!”
Omu’ şanterist: -“Binie mă vecinie, da’ cum o luat iştălău’ foc?”
Vecinu’ lui: -“Apăi o bătut vîntu’ langa dî pă casă pă iştălău. Da’ şez’ linişchit, că tăchie-s bunie, mă!”
Omu’ şanterist: -“Auăăă! Da’ doară n-o luat foc şi casa?”
Vecinu’ lui: -“O luat, mă! C-or adurmit vecinii la priveghi şi s-o-mburdat lumina aprinsă d-o luat foc sălia dîn copîrşeu. Da’ şez’ linişchit, că tăchie-s bunie, mă!”
Omu’ şanterist: -“Vai do minie Doamnie! Da’ cini-o murit, mă?”
Vecinu’ lui: -“Apăi mamî-ta, mă! Da’ şez’ linişchit, că tăchie-s bunie, mă!
Omu’ şanterist: -“Da’ cum o murit, că iera sînătoasă la cii opt zăci şi şepchie dă ani, mă?”
Vecinu’ lui: -“O făcut infract! Da’ şez’ linişchit, că tăchie-s bunie, mă!”
Omu’ şanterist: -“Apu’, dî ci-o pomnit inima-n ia, mă?”
Vecinu’ lui: -“Nuş’ cum şi-ţ’ zîc, păntru c-o fujit tatî-to în lume. Da’ şez’ linişchit că tăchie-s bunie!”
Omu’ şanterist: -“Măăă! Da’ dî ci-o fujit tata-n lume, mă?”
Vecinu’ lui: -“Apăi, păntru c-o avut on şoc! C-o dat păstă nievastî-ta cam “ocupată”. Da’ şez’ linişchit, că tăchie-s bunie!”
Omu’ şanterist: -“Cu cinie iera “ocupată” nievastî-mia, mă?”
Vecinu’ lui: -“Apu’, cu unu’ dî la noi dîn sat, mă. Da’ şez’ linişchit, c-o astîns ciala ci-o rămăs dîn casă şi pă muieri-ta o mutat-o la iel, mă. Aşe că şez’ linişchit aculu inghie ieşchi, pă şanter, că tăchie-s bunie, mă!”
Omu’ şanterist: -“Mă! Da’ cinie-i omu’ aciala aşe mnilos dî la noi dîn sat, mă?” Vecinu’ lui: -“Apu’, io mi-s, mă!”
Eh, asta iera triaba cu cînile Filex, dîpă care plînja bghietu’ om şanterist.
Controlu’ dă Stat
Da’ n-am apucat şi aflăm cum s-o gătat tătă triaba omului că num-am auzît on sîsîit prelung dî cîtă capătu’ bou văgonului, apoi o vocie subţîietă: -“Măăă! Vinie controlu’ dă Stat!” No, atunci şi veghieţ’ oamini spărieţ’! Dîn tăt văgonu’ în care nie aflam numa’ doi aviau ţîdulă. Ciilalţ’, o parchie năgociasă cu boactăru’ trenului iar noi cii ce numa’ ce nie suisărăm n-apucasăm şi negociem. –“Mă! Cu boactăru’ chie mai poţ’ înţăleje, da’ cu supracontrolu’, nicidăcum!” m-o şopchit la urechie Mitru. Io-n gîndu’ mnio m-am gînghit: -“Binie că o dată am vrut şi io şi năgociez ş-o ieşuat încercaria”. Ce iera dă făcut? Am preluat comanda! Am numărat dă urjenţă iefectivu’ făr’ dă ţîdule care n-apucasă şi negocieze cu boactăru’. Ieram cam cinspece oamini şi cam cinci muieri, afară dă muierile cu prunciii ce morsocau pă ţuţuşchi. Am ordonat apoi scurt: “-Împărţîria-n doauă grupe! Iexecutaria!” Dîpă care am chiscuit cîtă zece persoanie în cele doauă closechie dîn capichile bou vagonului. Păstă fiecare iefectiv am băgat la urmă-n forţă cît-on călător cu ţîdulă ş-am ordonat scurt: -“Musca!” La urmă m-am băgat şi io cu Mitru în una dîn closechie, da’ nu înenchie dă a ordona muierilor rămasă afară şi-i piţije pă prunci ca şi plîngă. Am stat noi ci-am stat în closetă, dă ni-or amorţît picioarile şi brîncile dă aglumeraţ’ ce ieram, da’ dî la o vreme s-o auzît on clopăcit scurt în uşe ş-o voce ci-o zîs: -“Controlu’ dă Stat! Biletu’ vă rog!” Am crepeţît uşia cît şi-m’ iasă doauă jejichie cu ţîdula ş-am închis uşia ‘năpoi. S-o auzît apoi on clănţănit scurt, o bătaie-n uşe, am crepeţît-o, am scos doauă jejichie, m-o pus ciala d-afară biletu’ strunjit întră iele, am tras cu repeziciunie jejichile-n lontru ş-am închis uşia. Mă, oamini buni! Am mai suportat tăţ’ năloaga dîn closetă cam cît anumeri dă cinci ori pînă la şaizăci, da’ apoi o fost musai şi ieşim. Oricum nu ni-o băgat nimia-n samă. Asta păntru că-n cialalalt capăt dă bou văgon începusă o zarvă, dă numa’. Ce să-ntîmplasă dă fapt? Cum şighiau ciia în a doaua closetă, or auzît on ciocănit în uşe, o scos unu’ biletu’ cialalalt pîn uşia crepeţîtă, apoi o-nchis uşia. Numa’ că biletu’ nu s-o mai întors în closetă, păntru că nu ciocănisă controloru’, ci on călător mai şmecăr ca tăţ’ care s-o cam mai dus cu bilet cu tăt, trecînd în cialalalt bou văgon. Şi iac-aşe i-o prins controloru’ pă ciia. Aşe o tolăială o ieşit, dă numa’! Muierile ţîvliau, pruncii care plînjau, care sughiţau dă spărieţ’ ce ierau. Noi, ciia ce scăpasăm, ni-am luat băgajile, ni-am apropiet dă uşia trenului şi cum oprisa trenu’ la semnal, am zburat dîn iel dîn doauă mişcări şi cum pînă-n gară n-o mai fost mult, am luat-o voarba americanului, parpale poteca.
Da’ dăspră alchie cele petrecuchie-n Arad, data viitoare. Pîn’ atunci nu uitaţ’ că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!
Gheorghe Hodrea
Dicţionar: grămujda – comenta; hia – lipsă; langa – flacăra.
| < Anterior | Următor > |
|---|
