Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 

Dacă înenchie c-o sară bace Toghiere ni-o povestit cum o fost cu năgocietu-n tren, cîtă Arad, în sara următoare ni-am adunat iară tăţ’, pă lăviţ’ la uliţă, ca ş-auzîm ci-o mai păţît cu Mitru la oraş. Bace Toghiere o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, în mulchie rînduri cînd treci p-îngă pericul, nu-nsamnă că ai corajie, ci poachie că ieşchi pria ostănit ca şi-l baji în samă. C-aşe iera şi dau şi io dă bai, cu Mitru cu tăt, dîpă ci-am ieşit dîn gara dîn Arad. Fiţ’ atenţ’ ce s-o-ntîmplat!

Staţîia - Gară

N-am ieşit binie dîn gara Aradului c-o şi-nceput şi-m’ joace ochiu’stîng. No, m-am gînghit, ceva are şi să-ntîmple! C-am şi zîs cîtă Mitru, da’ aşe uşurel, ca şi nu-nspăimîntăm lumia dîn staţîia dă trămvai: -“Mitrule! Atenţîie la vighiaz, mă! Sîmt că s-apropie ceva pricul dă noi şi dîn zîsa unui coleg dă război, s-apropie tiptil, mă!” În momentu’ aciala o vinit în fugă spră noi dî cîtă Gara Ielectrică on om cu ceva zobon subţîre pă iel feşchit în dunji cu doauă feluri dă farbă: una ca ţitroama şi alta ca noroanca. No, m-am gînghit, nu poachie fi aista periculu’, că nu vinie tiptil şi-i pria veghieros. Cum o ajuns pă dîr noi o-nceput şi strîje ca dîn gură dă şerpe: -“Stimaaaţ’ călătooori! Tramvaiele nu circulă! Deplasarea se face cu autobuuuzele!” N-aviam dîcît şi aşchieptăm şi vie autobuzîle. Întră timp s-o adunat la marjinia tolchişului puhoi dă lume. No, atunci ş-auzîţ’ voarbe! Că ce autobuz are şi margă cîtă ţentru? Da’ cîtă Grămăghişchie? Da’ cîtă Micălacea sau Aradu’ Nou? Unii zîciau c-are şi fie dotat fiecare autobuz cu număr, foncţie dă ruta pă care mere. Alţîî, că are şi strîje şoferu’ ruta. Eh, da’ cei mai faină variantă o zîs-o unu’ ce sughiţa ascuţît şi şighia-mpropchit dă o rudă dă corent: -“Mă, tăntălăilor! A fi on sîngur autobuz ş-a mere-n ţircuit, mă! Tăt d-a roata pîn cartiere!” Mă, oamini buni! Rău o cobit ciala cu sughiţătura! Aşe s-o şi-ntîmplat cum o zîs, c-o vinit on sîngur autobuz ce meria-n ţircuit, pîn tăt oraşu’. Cînd s-o apropiet dă gară ş-am pus binoaclile pă iel am început tăţ’ cei dîn staţîie ce purtam cloape şi nie scărpănăm pîn iele-n cap. Dî ce? Aşe autobuz nu mai văzusăm dă cînd purtam gaci. Mulţ’ or luat-o la fugă cîtă Gara Ielectrică aşe s-or spăriet dă măşinoi. Că iera ca on măşinoi înfricoşetor lung ca on şerpe ce să-ndoia la brîu. Sîngurii care ni-am ţînut tari am fost io cu Mitru care dă altfel i-o şi-ncurajet pă bghieţîî oamini strîgînd în gura mare: -“Mă, oamini buuuni! Nu vă spărieţ’ că nu mîncă măşinoiu’ pă nimia! Nu-i altceva dîcît on acordion urieş, măăă!”

Acordionu’ urieş

Dă altfel Mitru avia ghireptachie. Măşinoiu’ arîta ca on acordion urieş, c-avia on burduf la brîu. Numa’ că sîngura năînţălejere iera cu boambile ce ierau ţîntuichie pă cuperişu’ măşinoiului. Ce iera cu iele? Măşinoi dă armată nu iera! Că nu iera feşchit verghie. Oraşu’ nu iera-n stare dă alarmă, că nu s-auzîsără băunături prelunji în tolcerile mari puse, dîn zîsa lu’ unu’ dîn staţîie, pă cuperişu’ clăghirilor ‘nalchie. Problema iera, dacă iexplodiază boambile cu noi în măşinoi? Pîn’ la urmă s-or suit tăţ’ cii prezenţ’ în măşinoi, c-o strîgat şoferu-n gura mare: -“Hai oameni buni! Urcaţi cu curaj, nu se-ntîmplă nimic. Oricum c-o moarte toţi sîntem datori”. No, atunci şi veghieţ’ îmbulzală păntru a pringhie loc pă scaunie: împinsături, îmbrînceli, voarbe dă dulce, dă sărat, dă pipărat, ce mai? Pă tăchie gusturile şi pretenţîile! Mulţ’ să-mbulzau ş-ajungă în burdufu’ măşinoiului, că-nţălesăsără că are şi cînchie ca on acordion urieş. Dă ţîdule nici nu mai vorbăsc. Cinie şi-ş’ mai cumpere? Cu tăchie că o muiere nie tăt îmbia dînt-on fel dă căbină dă closetă cu oblocuţ, aşezată-n staţîie. Iac-aşe s-o umplut măşinoiu’ dă urjenţă! Io cu Mitru nu ni-am apropiet dîn prima. Am şezut calmi d-o parchie ş-am anălizat situaţîia dîn perimetru. C-am şi zîs Mitrului: -“Noi nie suim la urmă ca şi puchiem zbura primii dîn măşinoi, dacă-i ceva bai” Zîs şi făcut! Ni-am acăţat fiecare c-o brîncă dă ceva dughie şi-n ceilaltă brîncă ţîniam fiecare ţecăru’. Cînd tătă lumia s-o instalat pă poziţîi, şoferu’ o pornit măşinoiu’ şi uşurel, cu motoru’ jemînd dîn tăchie închieturile o luat-o cîtă Gara Ielectrică. Iac-aşe meria măşinoiu: cînd s-apleca p-o parchie cînd pă alta. Baiu’ iera că s-apleca mai mult pă ghireapta, că ieram ca ciorchinile dă struguri, noi, ciia ce şighiam acăţaţ’ pă scări.

Staţîia – Gara Ielectrică ...

La Gara Ielectrică o oprit şoferu’ cumva măşinoiu’ frînînd cam dî pă lîngă şcoala Chefere, că ieram grei şi noi călătorii, da’ şi boambile dî pă ‘cuperiş. No, acoalia alchie năînţălejeri! Unii vreiau şi să scoboare, alţîî şi să suie. Ciia dî pă scările măşinoiului nu vreiau şi ţedeză locu’, dă groaza că nu s-or mai puchia acăţa la loc. Eh, da’ tătă triaba s-o complicat în momentu-n care unu’ dă jos, mai firechiec, o vrut ş-o dăsprindă p-o doamnă dî pă scările măşinoiului şi nu şchiu cum o apucat-o c-o sfîrchicat rochia dî pă ia. Atunci ş-auzîţ’ sfadă! Muieria cu ciala. Ciala cu şoferu’. Şoferu’ cu tătă lumia. Pă lîngă asta, dă nervi, ciala o dat cu rochia dă pămînt ş-on cînie, ivit ca dîn pămîn, o luat rochia muierii şi fuji a mnio cu ia-n gură pîntră măşini. Cinie şi-l mai prindă? Noroc c-avia şoferu’ măşinoiului o pătură ş-o dat-o muierii şi să-nvăliască-n ia, apoi i-o făcut loc lîngă iel la volan. N-avia dîcît şi devieze trăseu’ pî la casa muierii, doară n-a lăsa-o în drum cu pătura pă ia, nu? Amu triaba n-o fost chiară gravă că şighia p-aproape dă Bou Roş, p-o uliţă largă. Numa’ binie o putut întoarce măşinoiu’ făr’ dă probleme. S-o mai ales şi cu o dimijană dă cinci lire cu vin, dî la muieria-n pătură, drept mulţămire c-o dus-o acasă. Dî la Bou Roş am luat-o cîtă podu’ ce dă-n Cetachie ş-apoi cîtă Aradu’ Nou. Eh, da’ periculu’ s-o arîtat la faţă-n doauă feluri.

Staţîia – Bou Roş ...

La Bou Roş l-o pus nievoia şi să acheţe pă scările măşinoiului p-on miliţan care nu şi şadă molcom, o-nceput şi deie tăt felu’ dă ordinie-ncîlcichie pînă o-nceput şi strîje că-l amendiază pă şofer că mere cu obloacile dăşchise şi că pă iel îl traje corentu’. În momentu’ aciala numa’ l-am văzut p-on tînăr că-i smulje miliţanului chipiu’ dî pă cap, zboară jos dîn măşinoi ş-o ie la fugă. Miliţanu’, dîpă iel! Lumia o-nceput şi strîje-n sămn dă susţîniere, cinie mai şchi pă care? Şi iac-aşe nie apropiam cu măşinoiu-nclinat pă ghireapta, dă podu’ păstă Mureş. Cînd gata-gata şi-l ajungă miliţanu’ pă tînăr, că să-mpieghicasă înt-on băghic dă tablă cu gunoi, num-am auzît on sîsăit, la-nceput subţîiet, apoi dîn ce în ce mai gros, cam aşe: sssîîîşşşuuuvvvîîî... No, m-am gînghit, îi baiu’ cît podu’ dă păstă Murăş. Ce să-ntîmplasă dă fapt! On prunc, pă marjinia drumului, nu şi şadă linişchit, dîn doauă mişcări, o zvîrlit c-on chietroi drept în maţu’ ce ieşia, o’ să băga, înt-o boambă dî pă cuperişu’ măşinoiului nost’. N-am apucat binie şi zîc cîtă Mitru: -“Ievacuează perimetru’, Mitrule” şi şi zburăm dîn măşinoi cu ţecările-n brînci, că şoferu’ o strîgat şi iel la călători, ca dîn gură dă şerpe: -“Săriţi măăă, că explodează butelia cu gaaaz”. No, fiţ’ atenţ’ ci-o urmat! O sîsăit ci-o mai sîsăit boamba şi la on moment dat num-am văzut că să-mfoaie dîn tăchie chinjile, pîrăie prelung, tremură dîn tăchie închieturile, dîpă care s-o oprit ca şi cum ar sta pă gînduri. Da’ n-o şezut mult aşe, că num-am văzut-o că să sloboaghie ca ghiuliaua dîn tun şi mere vîjăind cu gîndu’ băsamă şi triacă-n zbor podu’ păstă Mureş. No, am zîs, asta să-mplîntă în Cetachia militară şi ni-am dat foc la cufăr. Noroc că pî la mijlocu’ podului o cîrnit scurt ghireapta ş-apoi s-o năpustit cu viteză-n jos, cîtă Murăş.

Butelia şi-ncheieria

Mă, oamini buni! Cînd s-o băgat butelia în apă sfîrăind, aşe o vînzolit apa dă s-o produs on val cam dă şepchie metări care s-o năpustit cu puchiere păstă mal împroşcînd perimetru’ cu peşchi tăt cît brîncile noaşchie. În clipa aceia lumia o sărit claie păstă grămadă dîn măşinoi ş-o luat-o la picior ‘năpoi, cîtă oraş. Am rămăs io cu Mitru şi şoferu’ tăt galbîn la faţă, da’ bucuros c-o putut opri măşinoiu’. Amu, pînă la urmă tăt io am rezolvat recuperaria buteliei dîn Murăş, c-am vorovit cu nişchie oamini ci-or apărut ca dîn apă cu tri bărci cu motor şi ni-or adus la mal butelia care pluchia dasupra apii. Drept răsplată c-or scos-o pă mal li-am dat şi lor şi şoferului, da’ şi mie şi lu’ Mitru, peşchi cîţ’ am putut duce. Eh, d-acoalia am luat-o perpedes cîtă Micălaca, pîn încunjurare pă dîpă Cetachia militară, cu ţecările-nfoiechie cu peşchi. Da’ dăspră alchie păţănii petrecuchie-n Arad, data viitoare. Pîn’ atunci nu uitaţ’ că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!

Dicţionar:ţitroama – lămâia; noroanca – portocala; cobit – prevestit; dughie – ţevi; firechic – nervos.

Gheorghe Hodrea

ShareTweet