Dacă înenchie c-o sară, bace Toghiere ni-o povestit cum o fost triaba cu mărsu-n măşinoiu’ cu acordion şi cu butelii p-acuperiş, în sara următoare ni-am adunat iară tăţ’, pă lăviţ’ la uliţă, ca ş-auzîm ci-o mai fi păţîtă cu Mitru la oraş. Bace Toghiere, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, jocu’ greşiala o aşchiaptă! Şi cînd vinie greşiala, dîn joacă ieşe bătaie! Da’ dacă tăt vini voarba dă joc, iaca ci-am văzut io cu Mitru că s-o-ntîmplat înt-on loc dîn carteru’ Micălacea, în Arad. Fiţ’ atenţ’!
Şacu’
Aşe dîpă cum vă zîsăi asară - o-nceput bace Toghiere - dîpă ci-am scăpat dîn măşinoiu’ cu butelii p-acuperiş ş-am rezolvat cu recuperaria buteliei ce zburasă-n Murăş, cu ţecările cuptuşichie cu peşchi, am luat-o cu Mitru uşurel pă dîpă Cetachia cu cătanie, cîtă Micălacea. Am trecut podu’ ruter şi ni-am împlîntat drept înt-o chită dă blocuri. Eh, iac-aşe meriam linişchiţ’ pîntră blocuri, cîtă blocu’ pruncilor mniei. Aviam şi-l cantonăz şi pă Mitru cu minie, că iera loc dăstul. Eh, da’ cum meriam noi vorovind dă una, dă alta, lîng-on bloc iera ciopor dă lume. Oamini şi muieri să holbau la doi ce şighiau pă doauă lăviţ’, întră care iera o masă dîn ţiment c-o lăcruţă dîn lemn pă ia, subţîre şi-n coţche. Pă lăcruţă ierau aşezachie ceva păpuşele dîn lemn, care albe, care niegre şi tătă lumia să-nchiolba la iele. C-o şi zîs Mitru: -“Toghiere! Doară nu-i ceva işpitar aci, păntru cei “duşi d-acasă”, mă? Coată la ei cum să mnirăzăsc tăţ’ pă jucărelile acelia!” Io, cum şchiam care-i rînduiala, i-am zîs la urechie Mitrului: -“Şez’ pă pace că să joacă şac! Nu ţ-aduci aminchie cum o vrut vecinu’ Şmecăru şi nie-nveţe şac?” Năavînd dă lucru, ni-am apropiet şi veghiem care-i şopîrla. Mă, oamini buni! La masa dă ţiment, d-o parchie şighia unu’ mai tînăr iar dă ceilaltă, unu’ mai vechi dă zîle. Amîndoi duhăniau şi să conţentrau la păpuşelile dî pă tabla-n coţchie, în linişchie dăplină. Uşurel, tăt d-a roata dîpă masă o-nceput şi s-adunie puhoi dă lume. În scurt timp, cii prezenţ’ să-mpărţîsără-n doauă iechipe: cii tînări ţîniau cu ciala tînăr; ciia bătrîni ţîniau cu ciala vechi dă zîle.
Taberile şi scăndalu’
No, ş-auzîţ’ încorajări, cînd dî la unii, cînd dî la alţîî, la-nceput cu voarbe dă bunăcuviinţă, mai apoi cam aşe:
-Tabăra tînărilor: -“Nu te grăbi! Fierbe-l pă moş, măăă!”; -“Mută tura, turaaa!”; -“Dă-i cu calu-n năbun!”; -“Fă stînga scurt, cu rejina!; -“Derutiază-l pă bunic! Uităchie-n stînga şi mută dîn dreaptaaa! ...
-Tabăra bătrînilor: -“Frijeeel pă mucos, omule!”; -“Aplică stratejia dîn armată, mă!”; -“Mare atenţie că ţ-o ochit caluuu”; -“Afumă-l pă obraznic, că ş-o luat-o-n cap, măăă!”; -“Nu muta pionu’ că-i dă bai!”; …
Mă, oamini buni! S-o-ncins la on moment dat o tolăială, dă vai ş-amar: strîgături, înghiemnuri dă tăt felu’, comenz’ scurchie sau lunji, fum dă ţîgări, dîn belşug, ... Cam aşe şighiau treburile-n perimetru’ cu jocu’ dă şac. Io cu Mitru şighiam şi nie uitam, nimic zîcînd. Dîp-o vreme nu să mai înţălejia om cu persoană, că să-ncîlciau voarbile celor doauă tabere. No, atunci ş-auzîţ’ voarbe dă dulce! Cîci ai zîce şac mat, s-or încins spirichile! O muiere-ş’ lăsasă jos, pă ţement, o plasă cu oauă şi cum să făcusă panică-n perimetru, on om o călcat drept pă plasa muierii şi i-o hăbucit oauîle. D-acoalia o fost gata baiu’! C-o luat ceia plasa cu găuăcile ş-o dat şi le ţîpe drept în capu’ omului. Numa’ că omu’ s-o ferit scurt şi plasa cu găuăcile o aterizat drept pă tabla dă şac, îmburdînd pesîle. No, atunci şi veghieţ’ scăndal! Unu’ ce iera cel mai conţentrat dîn public, aşe s-o mîniat că i-o şi ars o părechie dă pălmi muierii cu pricina. Muieria o jghierat scurt ş-o luat-o la fugă cîtă alimentara dîn colţ d-inghie o apărut c-on cofraj cu oauă clocichie, c-am sîmţît că-s clocichie dîpă amniros. Cînd am văzut că vinie-n fugă cu oauîle, am zîs cîtă Mitru: -“Mitrule! Aviaţîie inamică, măăă!” Dîn doauă mişcări ni-am înfipt în prima scară dă bloc şi d-aculu am inşpectat perimetru’ cu lupta, că să-ncinsăsă o aghivărată luptă.
Prima luptă
Zburau oauîle pîn aier, dă numa’. On ou băsamă s-o băgat pă obloc, drept înt-on apărtăment, că num-am văzut c-o apărut o muiere şi dîn obloc o-nceput şi deie-n mulţîme cu croampe-ncolţîchie. Zburau croampile pîn aier dă numa’ vîjîieu. Baiu’ cial’ mai mare iera că să-mburdasără cîchieva pesă dă şac. Noroc că s-o ivit unu’ c-o pătură şi i-o acuperit pă jucători pîn-o trecut bombărdămentu’. Pînă la urmă s-o gătat scăndalu’ că ceia dîn bloc ş-o gătat muniţîia dă croampe iar dă ceia cu oauîle clocichie am scăpat c-apărusă ca dîn pămînt on cînie zburlit şi nuş’ care l-o asmuţat dîpă ia. Cîci ai zîce şac încoronat, lumia s-o regrupat, unu’ o luat pătura dîpă jucători, altu c-on creion în brîncă o-nceput şi noteze care piesă inghie fost, o muiere s-o ivit c-o doliaţă ş-o şchiers lăcruţa ş-apoi o-nceput răaşezaria piesîlor. Să păria că tăchie-s bunie. Numa’ că n-o fost aşe! Dî la pozîţîia rejiniei albe o-nceput sfada. Unii zîciau c-o fost mai încoaci. Alţîî c-o fost mai înculu. Jucătoru’ bătrîn zîcia c-o fost mai pă stînga, ciala tînăr că mai pă ghireapta. Ce mai? O năînţălejere dă tătă frumuseţa. Cînd mai mai şi să pună taberile la pace, la ietaju’ unu’ al blocului dă lîngă, o apărut la balcon o muiere grasă, buhăită şi cu păru’ dăscîlcit ş-o-nceput şi strîje-n jos, cîtă noi, pîntră sughiţături: -“Măăă, spurcaţîlor! Împrăştierea! Şi tu năsîmţîtule, treci şi regliază antena pă bloc, că nu văd Dalasu’, măăă!”
Bălconu’, lupta a doaua şi sălvaria
Mă, oamini buni! Num-am văzut că on om dîntră noi cediază nervos. Dîn doauă mişcări s-o-nfipt în scara blocului şi ce creghieţ’ c-o făcut? O apărut la balconu’ dî la ietaju’ unu, cu muieria care strîgasă în braţă, gata-gata ş-o ţîpe păstă loitra bălconului. Noi ciia dă jos am lemnit tăţ’. No, d-acoalia o-nceput lupta! Pă viaţă şi pă moarchie! Ciala vreia cu orce preţ ş-o ţîpe pă muiere dî la ietaj, muieria-ş’ băgasă unghiile le iel în grumaz, să zvîrcoliau, să-mbulzau pînă cînd num-am văzut c-o apucat-o pă muiere nuş’ cum, o răghicat-o dasupra capului şi i-o făcut vînt păstă bălcon. Dă jos lumia stîga: -“N-o ţîpa, măăă!”; -“Las-o,măăă!”... Eh, da’ cînd am văzut-o că zboară păstă bălcon, cu hanile fluturînd, am şi zîs cîtă Mitru: -“Mitrule, gata-i pita ei!” Numa’ că n-o fost aşe! Că s-o prins bghiata cu brîncile dă loitra dî la bălcon. No, o răsuflat tătă lumia uşurată. Eh, da’ nu s-o gătat triaba aşe, că ciala ş-o scos on păpuc dînt-on picior ş-o-nceput şi-i aplice muierii lovituri păstă ghioambe. Atunci ş-auzîţ’ strîgături şi dă sus şi dă jos. Muieria ţîvlia, ciala mormăia ceva nădăsluşit şi mînînţăl, pîntră ghinţ’. Ce iera dă făcut? Musai trăbuia şi sălvăz situaţîia. Aşe că dîn doauă mişcări am smuls pătura dîn brînca celui ce protejasă jucătorii dă şac ş-am ordonat Mitrului: -“Mitrule! Vărianta pomperilor, mă!” Am închins pătura su’ bălconu’ cu baiu’ şi cît am fi numărată pîn’ la cinci s-o şi dăsprins muieria dî la bălcon ş-o aterizat la noi pă pătură, în aplauzîle mulţîmii. În cîchieva clipe o apărut pă uşia blocului şi ciala ci-o ţîpat-o dă sus, în huiduielile mulţîmii. C-o şi zîs cîtă iel unu’ mai mnilos: -“Măi nesîmţîtule, ci-ai avut cu biata femeie de ai aruncat-o de la balcon, măi?” La care omu’, aranjîndu-şi hanile-mboţîchie o zîs scurt: -“Las-o domle că-i soacră-mia şi-m’ mîncă zilele!” La care, o zîs tăt ciala mnilosu’: -“Năsîmţîta! O mai şi avut tupeu’ şi să prindă cu mîinile de balustradă”. Dîpă care o adăugat: -“Ş-acum, să continuăm campionatu’ de şah!” Ca şi cum nu s-ar fi întîmplată nimic, lumia s-o regrupat tăt d-a roata măşii dîn ţiment şi jucătorii or continuat şacu’. Io cu Mitru, ni-am cam mai dus în triaba noastă, iar muieria ţîpată păstă bălcon o luat-o la picior cîtă alt bloc, ca şi vadă Dalasu’ la ceva prechină. Nu puchia mere dîn prima? Că dacă meria dîn prima, nu mai trăbuia ş-o salvăm şi şi nie lăsăm ţecările împropchichie d-on bloc, că-n vreme ci-o sălvam noi pă ceia, nişchie mîţe ni-or furat tăţ’ peşchii dîn ţecăre. Eh, da’ dăspră asta cît şi dăspră mulchie alchile, data viitoare. Pîn’ atunci nu uitaţ’ că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”
Dicţionar:chită – mănunchi; coţche – patrate; işpitar – spital; loitra – oblonul.
Gheorghe Hodrea
Draji cichitori!
Vă aşchieptăm zîlnic, la măgăzînu’ Ziridava, ietaju’ I,
la Solemn – răionu’ dă gălanterie bărbaţ’.
Avem fel şi fel. Tăchie-s mîndre şi lesnă:
Cloape, băşchi cu ţuţur sau fără, ştrimfi şi curele, sfetăre şi zoboanie, bughielarăşe şi părăzoare, jenţ’ şi jentuţă, şepci şi şepcuţă, pijamele, hălachie dă baie, chiloţ’ păntru băi, maieuri şi bretele, sfetăre păntru pă su’ şi păntru păstă chimeşi.
| < Anterior | Următor > |
|---|
