Bătrîna
La parter, la nişchie vecini pîn obloacile dăşchisă larg o muiere bătrînă să uita la televizor. Şighia p-on recămeu şi binocla iaga televizorului, da’ nu oricum ci fix, nu să mişca dă fel. I-am dat biniaţă ş-am întrebat-o dîn la uliţă, cum şeghie cu sînătachia. Numa’ că răspunsu’ n-o vinit! Crezînd că-i tare dă tolcere am vrut şi nie veghiem d-a noaşchie aghică dă drum, numa’ că n-am apucat, că s-o şi dăşchis uşia blocului şi vecinu’ Florică, că-l şchiam cinie-i, ni-o sălutat scurt, dîpă care o zîs: -“Bacilor! Intraţi puţin c-avem o problemă!” –“Dacă-i ordin, cu plăcere”, o zîs Mitru, dîpă care ni-am băgat în casa omului. În hol Florica, muieria lu’ Florică, plînja p-ascuns înt-o bătistă sughiţînd scurt. N-am reuşit şi smuljem dî la ia nici o informaţîie pînă dîpă ci-am băut tăţ’ tri beri Zărand, dă căciulă. Abghia apoi Florica o răbufnit: -“Cuuum şi nu plîîîng? Iaca am adus-o pă mama la noi şi dă tri zîle nu zîce nimic. Şeghie şi să uită-n televizor la tătă iemisia. Mîncă, să uită la iemisiuni şi doarme. Ce ne faceeem? Cred că-i dudaaanăăă!” Iaca aista iera năcazu’ fămiliei! Bătrîna să tălmăcisă dă cap. Ce iera dă făcut? Trăbuia şi-ncerc şi rezolv triaba! Aşe că m-am arăghicat dî la masa dîn bucătărie, li-am făcut sămn ciilorlalţ’ şi rămînă-n perimetru’ bucătăriei şi m-am băgat în camera cu muieria bătrînă. În camera mare, la televizor, iera Telejurnalu’. Muieria bătrînă să uita tumnă-n mijlocu’ televizorului. Am dat biniaţă, m-am aşezat p-on scaon ş-am zîs aşe, uşurel: -“N-ar strîca oliac’ dă ploaie, că-i cam uscat pămîntu’, nană!” Mă, oamini buni! Minunia s-o arîtat! Că num-am văzut că s-o-ntors muieria bătrînă uşurel cîtă minie şi m-o zîs mereuaş, că mai că iera şi nu-nţăleg: -“Omule bun! Noi îi veghiem p-aişchia, da’ şi ei nie văd pă noi, nu?” Ce iera şi-i zîc? I-am zîs că ei nu nie văd pă noi. Eh, num-am văzut că sere muieria bătrînă-n picioare, îş’ scutură brîncile şi picioarile, dă numa’ or pîrîit, dîpă cari-o zîs, răsuflînd uşurată: -“Vai do minie că n-o fost uşor! Că d-aceia am stat aşe ţapănă, dîn reşpect faţă dă ciia dîn televizor. D-inghie şi şchiu io că ei nu nie văd pă noi? Că nu m-or zîs pruncii aişchia cum-ui triaba”. Eh, apoi şi veghieţ’ bucurie pă vecinu’ Florică şi muieria lui că rezolvarăm triaba cu bătrîna. N-am scăpat d-acoalia pînă n-am băut tăţ’ încă doauă beri. dă căciulă, dîpă care p-aci ţi’ drumu’, numa’ cîtă gară!
Bărnacia
Eh, da’ n-am ajuns binie cam la doauă blocuri distanţîie, c-o apărut o muiere bărnace dî cîtă o ladă dă gunoi, c-on săcoc mare-n spachie, cît o dună pogană. Băsamă iera greu, că vinia-ndoietă dă şele. Io fiind subţîre la nări, pă loc am sîmţît ceva fum în aier ş-am zîs cîtă Mitru: -“Mitrule! Amniroasă a fitil aprins, mă!” Dîn doauă mişcări ni-am adăpostit dîp-on bloc! Cînd culu, dîn sacu’ muierii bărnace ieşia fumu’! Mă, oamini buni! Num-am auzît o sîsîitură scurtă, dîpă care am văzut că s-o răghicat sîngur sacu’ dî la ceia dî pă spachie ş-apoi o bufnit grozav, sfîrchicîndu-să-n doauă. No, tătă lumia s-o umplut cu coji dă pită! Atunci şi veghieţ’ fugă pă bghiata muiere bărnace! Acoalia o abăndonat sacu’ ş-o fujit pîn’ la al doilia bloc dîpă care s-o tupilat, scoţînd la vighiere on sîngur ochi. Pîn’ la urmă am aflat cari-o fost şopîrla, că m-o zîs on vecin d-a pruncilor mniei, care străjuia acţîunia dî la distanţîie: iel o amplăsat on fel dă bombă la ceia-n sac. Cu ocazîia aceia am aflat şi formula boambei, dî la ciala, c-o zîs c-are încreghiere-n noi, că i-am dăscuperit că ni-s veterani dă război. Oricum, grozavă formulă, c-o făcut şi Mitru o boambă păst-on timp, numa’ c-o greşit la calculile prafurilor dîn amestec, dă iera şi ţîpe cochieţu-n aier la on vecin. Am şi vă povestesc io altă dată cum s-o desfăşurat acţîunia dă luptă. Dîn Micălacia, dîn zîsa lu’ unu’, ni-am suit înt-o cursă care meria cîtă Gara Ielectrică. Meria cu motorină, n-avia butelii dasupra, aşe că n-o trăbuit şi fim vijilenţ’. La Gara Ielectrică ni-am scoborît ş-am luat-o perpedes cîtă gară, pă lîngă pădurice. Da’ nu făr’ dă peripeţîi! Zîc asta, păntru că iaca ci-o apărut pă trăseu!
Cheferistu’
Cum meriam noi aşe linişchiţ’ cîtă gară, num-am văzut că înenchia noastă, dînt-on grup dă v-o şepchie opt tînări, s-o dăsprins în fugă unu’, spră on căput dî la on căsoi, dîpă care s-o oprit şi aşe cumva ca la fotbol, o împins cu talpa păpucului dî la picioru’ ghirept, o loptă cîtă noi zîcînd; -“Umfl-o nene!” În momentu’ aciala o-nceput şi-m’ joace ochiu’ stîng! No, m-am gînghit, gata-i baiu’ d-aci! Ceia ci-o şi fost! Că numa’ l-am sîmţît pă Mitru că vria ş-o ieie la fugă cîtă loptă ca şi-i ardă on boconc. În ultima clipită l-am oprit şi ca şi nu nie făcem dă rîs la tînării aciia, am zîs tare: -“Las-o Mitrule, că ieşchi om bătrîn, mă!” Ca noroc că Mitru o ascultat, că altfel dăghia dă bai! N-o dat iel, da’ o dat dă bai on cheferist care meria dîpă noi, tăt cîtă gară. Mă, oamini buni! Cînd ş-o luat cheferistu’ avînt, aşe o vitezîie o prins cîtă loptă, d-am zîs că praf o face, ori o slobozeşchie pîn aier dă nu să mai opreşchie lopta pînă-n ciasu’ dă dasupra uşii prinţipale a gării. Numa’ că n-o fost aşe! Cînd o trecut p-îngă noi în vitezîie, m-am dat sama care-i şopîrla cu lopta, numa’ că iera pria tîrzîu. Dajab-am strîgat cîtă cheferist: -“Nu loviii loptaaa, măăă!”, că omu’ nu m-o auzît ş-aşe cu sechie o dat cu şpiţu-n ia, dă vai ş-amar. Ci-o urmat? Iaca ce! O lovitură sacă, on plescăit scurt, on zgomot dă sfîrchicătură dă boconc ş-apoi o jghierătură prelungă acuperită dă hohochile dă rîs a’ tînărilor. Cheferistu’ o picat ca secerat, lopta s-o mişcat cam cinci ţenti şi tînării or luat-o la fugă. Mitru apucasă şi strîje: -“Gol”, da’ fără şi mai bată dîn pălmi cum să obijnuieşchie. Io, dîn doauă mişcări am ajuns la cheferist, i-am scos boconcu’ sfîrchiecat apoi ştrimfu’ dî pă picior, m-am scos cîrpa dîn jeb, am smuls, nimic zîcînd, o iagă dă sifon dî la unu’ dîn brîncă, care să holba la noi, am moiet cîrpa cu sifon ş-am înfăşurat-o strîns legînd-o apoi pă picioru’ accţidentatului. Păstă ia am legat cîrpa Mitrului ş-apoi am tras ştrimfu’ pă care-l scosăsăm. No, aşe s-o mai linişchit cumva bghietu’ cheferist. L-am aşezat apoi p-o laviţă şi cam dîp-on jumătat’ dă cias l-am dus pă dîpă cap, la gară.
Şmecheria cu lopta
Eh, da’ şi nu uit şi vă zîc cari-o fost şmecăria cu lopta. Nuş’ ce modă o fost pă vremuri, că la căşile mai vechi, meşchierii aşezau la baza stîlpilor dî la căputu’ dă intrare, doauă bile dîn beton, ci-arîtau ca nişchie lopchie. Şi cum la căputu’ cu pricina o bilă iera lipsă şi ceilaltă iera dăsprinsă, tînăru’ şmecăr s-o făcut c-ar păsa lopta cîtă noi, cu înghiemnu’ ş-o lovim straşnic. N-am lovit-o noi, da’ o lovit-o bghietu’ cheferist. Amu, noroc că l-am pănsat strîns şi i-am fixat închieturile c-altfel dăghia dă bai. Eh, da’ drept mulţămită ni-o urat drum bun, în gară, pîn tolcerile dî pă stîlpi, dîpă care l-or dus la işpitar ca tătuşi şi-l vadă on şpeţialist. Da’ dăspră drumu’ cîtă casă, data viitoare. Pîn’ atunci, nu uitaţ’ că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”
Gheorghe Hodrea
Dicţionar:cîrpa – batista; căput – poartă.
Oamini buni !!!
Numa’ la noi la Ziridava, la ietaju’ I,
mai preţis la Solemn – răionu’ dă lenjerie bărbaţ’, aflaţ’ fel şi fel dă articule.
Tăchie-s mîndre şi lesnă:
cloape, băşchi cu ţuţur sau fără, ştrimfi şi curele, sfetăre şi zoboanie, bughielarăşe şi părăzoare, jenţ’ şi jentuţă, şepci şi şepcuţă, pijamele (Sofiaman şi d-alchile), hălachie dă baie, chiloţ’ dă tăt felu’ (Jolidon, Mistăr Big, Cătălin Bochiezatu, Uniconf, ...), maieuri şi bretele, sfetăre păntru pă su’ şi păntru păstă chimeşi, ietîcî.
Aşe că haidaţ’, nu mai şighieţ’ pă gînduri!
| < Anterior | Următor > |
|---|
