Episodul C: Bace Toghiere şi măgăzîna dă brînca a doaua

La piaţ’

Nu la multă distanţîie-n timp dîpă Marea Înşchimbare, înt-o duminică dîp-amniaz’, nie aflam tăţ’ ciia dîpă uliţa noastă pă lăviţ’ la uliţă. Întră alchie fel şi fel dă discuţîi să-ncinsăsă o contradicţîie straşnică întră “care pă care”. Subiectu’ iera – calitachia hăinăturilor ş-a încălţărilor dîn prăvălii. Unii susţîniau că tăchie ierau mai dă calitachie înenchie. Alţîî “pedălau” pă ideia că îi mai bună călitachia amu, în zîlile noaşchie. Ciilalţ’ or sărit “în luptă” zîcînd că dajaba-s tăchie mai dă călitachie dacă-s amarnic dă scumpe. Bace Toghiere, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, obrazu’ subţîre cu chieltuială să ţînie. Ş-ar mai fi o cestie, prostia şi domnia să plăchieşchie-ntătdauna, mă! Dîrt ce zîc asta? Iaca dî ce! Nu dă mult, înt-o zî dă marţ’, iacîtă-ne-ai la piaţ’ la Chişinieu: io, Mitru şi Ilie, cu muieri cu tăt. Ca dă obicei, în piaţ’ - lume multă. Amu, n-aviam dă vîndut nimic, da’ nici dă cumpărat, ‘nafară dă ceva şclarfe. Ni-am dus înculu, am vinit încoaci şi iac-aşe am inşpectat tăt păiaţu’. No dară, ni-am mai spălat ochii cu fel şi fel, c-aşei la piaţ’: ba ţîpi ochii pă nişchie ghini ouătoare; ba chie uiţ’ atent la cîchi-o vacă bună dă lapchie; ba scopeşchi ca şi nu ghiochi numa’ chie mniri ce purcei faini; ba beleşchi ochii la tăt felu’ dă chiţibuşuri şi pişpacuri; ba coţ’ dîn ochi grăghina dă vară cu beria rece ş-amuşini amnirosu’ dă mici; ...; ba una, ba alta. Înt-on cuvînt - relăxare. Că dîn zîsa lu’ ciala, chie saturi tăt acasă ca buricu’ dă curauă, nu?

Şmecăru şi şclarfile

Eh, da’ cum umblam noi aşe heberleu, iaca am şi dat păst-o măgăzînă cu tăt felu’ dă păpucăraie şi hăinături. N-am apucat şi nie băgăm binie înlontru, că ni-o şi luat în primire o domnişorică sprinchienă. Dîn doauă voarbe şi tri mişcări ni-o şi găsît la fiecare şclarfe pă măsură şi pă plăcere. Am scos bughielarăşile, am plăchit şi ni-am cam mai dus. Numa’ că n-am apucat şi făcem cîţva paşi c-o şi ieşit ca dîn pămînt vecinu’ Şmecăru. Cum o pus ochii pă noi, ni-o şi luat la rost: -“Mă, năpricepuţîlor, mă fraierilor! Apu dîn măgăzîna asta scumpă v-aţ’ luat voi şclarfe, mă? Binie c-aţ’ dat spurc dă bani pă iele şi nici nu-s aşe fainie ca a mele, mă! Iaca aci călitachie şi ieftinătachie, nu jucărie, mă!” Amu, drept îi că luasă doauă părechi dă şclarfe, lui şi muierii lui, dî la ceva măgăzîn dă brînca a doua, tare fainie. No, d-acoalia ni-o strîcat Şmecăru tătă zîua şi noauă bărbaţîlor, da’ şi muierilor. N-am mai avut haznă nici dă mici, da’ nici dă bere batăr iera la halbă, multă şi rece. Tăt la şclarfile lu’ Şmecăru ni-am gînghit. Asta ca asta, da’ cîci p-aci şi nie sfăghim cu muierile noaşchie, că băgasă zîzanie Şmecăru întră noi. Mînce-l purecii cu şclarfile lui cu tăt! Amu, drept îi că pă banii daţ’ dă noi p-o părechie dă şclarfe, am fi putută cumpăra şasă o şepchie părechi la măgăzîna dă brînca a doaua, că dîrt asta nie tăt măcinau în voarbe muierile. Amu, triaba iera încheietă, că cinie-ţ’ mai ie ‘năpoi şclarfile, cu tăchie că Ilie o zîs şi-ncercăm şi zîcem că-s cu dăfect, c-amniroasă nu şchiu cum a rînced, că s-or strîmtat cînd am ieşit cu iele la soare, că să duce farba dî pă iele ... No, cîchie şi mai cîchie. Numa’ că i-am linişchit io pă tăţ’ zîcînd: -“Mă, oamini şi muieri! Aghică mă vecini! Niciodată nu şchii ce pchierz’ cînd căşchiji şi ce căşchiji cînd pchierz’, mă!” Drept îi că n-or pria înţăles ei ci-am vrut şi zîc, că-n momentu’ aciala o trecut p-îngă noi o motorcicletă cu ataj, vîjăind năprasnic şi scoţînd on fumoc dă nu ni-am mai văzut unii pă alţîî, da’ s-o mai linişchit iefectivu’.

Lupta

Eh, da’ tăt n-am scăpat şi nu nie băgăm şi noi în măgăzîna dă brînca a doaua. No, d-acoalia li-or luat suspinurile pă muieri. Ce şi vă zîc? Suchie dă părechi dă-ncălţămuri ierau aşezachie pă poliţe, numa’ şi le-ncerci. Hanie dă tăt felu’: chimeşi, păntăloni, căbaturi, zoboanie, şepci şi şepcuţe, cloape, căciuli ... Ce mai! Hăinăret dă tăt felu’! Cumpărau oaminii şi muierile, dă vai ş-amar. Trecia marfa ca-n foc păntru că iera ieftină. Mă, oamini buni! Nu m-am băgat binie în măgăzîna dă brînca a doaua, c-o şi-nceput şi-m’ joace ochiu’ stîng. Aşe c-am adresat vecinilor mniei următorul mesaj: -“Vecini! Staţ’ pă loc, aci-i ceva muced la mijloc, mă! Nu achizîţîonaţ’ nimic, că-i dă bai şi nu-i orice bai, ci unu’ cît casa!” No, d-acoalia o-nceput scăndalu’! Vînzătoarile or început şi strîje la minie că dî ce dăstabilizăz afaceria, că nici voarbă dă hanie mucegăichie. Lumia o-nceput şi să-mpingă păstă unu’ ce s-o ivit dîn măgăzîia măgăzînii c-on sac dă păpuci şi iac-aşe o-nceput lupta. Zăci dă oamini şi muieri s-or năpustit păstă ciia dîn măgăzînă ş-or început bătaia păntru păpuci. Ţîvlituri, voarbe dă dulce, împinsături - bălămuc în tătă regula! Noi ni-am retras cu muieri cu tăt dîn perimetru’ lupchiei. Şighiam şi numa’ nie uitam. Călare unii păstă alţîî, să luptau bghieţîî oamini pă viaţă şi pă moarchie păntru ce reuşiau şi prindă-n brînci. Cii care reuşau şi schepe dîn strînsoaria îmbulzălii, să trezau ba cu păpuci dăspărechieţ’, ba cu şclarfe dă mărimi diferichie sau cu hanie mai mici ori mai mari dîcît le ierau măsurile. Cum şighiam noi şi nie uitam la tătă chişcomeghia, numa’ l-am văzut pă Mitru că-ş ie avînt dî la distanţîie şi să-mplîntă-n mulţîme. Dajaba i-am zîs şi nu să baje, că n-o apucat ş-audă. S-o-nfipt pîntră cumpărători şi dîn tri mişcări o smuls ceva ş-o ieşit ‘năpoi aducînd o căciulă dă iepure rusască, cu urechi dăbălachie. Bucuros că n-o dat mult pă ia, s-o alăturat noauă şi ni-am cam mai dus, că vinisă întră timp doi poliţeri ca şi facă rînduială. Cum nie feriam dă-ncurcături, ni-am retras uşurel cîtă staţîia dă cursă şi numa’ cîtă casă.

Mîncărici

Eh, da’ nu s-o gătat tătă triaba binie, c-o urmat parchia a doaua, a doaua zî. Mă, oamini buni! Spră sară, cum şighiam pă lăviţ’ la uliţă, s-auzau dî cîtă vecinu’ Şmecăru nişchie uiuituri, dă vai ş-amar. Amu, cum şi vă zîc, nu ierau uiuituri dă uspăţ, că ierau aşe cumva ascuţîchie. Ce iera dă făcut? Ni-am dus şi veghiem care-i triaba. Cînd am ajuns la faţa locului, ce şi vez’? Şmecăru cu muieria şigiau în cur pă marjinia şanţului, cu picioarile în apă şi uiuiau dă numa’. Mai cu ruşinie, mai fără, ni-or zîs pîntră uiuituri c-au ceva mîncărici la picioare, dă nu şchiu ce şi să facă. Mă, da’ uiuieu cumva aşe dăşod d-am rîs tăţ’, preţ dă cît anumeri pîn’ la şaizăci dă zece ori, dă numa’ ce nie ţîniam dă foale. No, atuncia m-am dat io sama dî ce o-nceput mie şi-m’ joace ochiu’ stîng în momentu-n care nie băgasăm noi, c-o zî înenchie, în măgăzîna dă brînca a doaua. Hanile şi păpucii ierau cu ciuperci. Văzînd care-i triaba, l-am întrebat scurt pă Mitru: -“Ai pus căciula cu urechi dăbălachie pă cap, Mitrule?” Mitru o căscat ochii ş-o zîs săc: -“Nu!” No, atunci-am răsuflaţ’ uşuraţ’ tăţ’, ‘nafară dă Mitru cari-o tresărit ş-o zîs: -“Oăi! C-am on niepot la minie şi tăt cîtă căciula mia să uită dă ieri”, dîpă care o luat-o la fugă cîtă casă. Numa’ că dajaba s-o grăbit. Pă cînd o ajuns acasă niepotu-so iera cu căciula pă cap şi să scărpăna pîn ia. No, gata o fost baiu’ d-acoalia! C-o vinit Mitru cu niepotu-so tăt scărpănîndu-să în cap, niepotu’ nu Mitru, binieînţăles. Ce iera dă făcut? Trăbuieu sălvaţ’ bghieţîî oamini!

Trătămentu’

La-nceput l-am băgat pă Şmecăru şi pă muieri-sa cu picioarile-n apă cu Deval. Rezultat – nula! Mîncăriciu’ s-o agrăvat. A doaua zî, am sfărmat mentosanie, li-am măcinat pîn măşina dă rîjnit mac ş-am combinat prafu’ cu unsoare dă porc. Eh, da’ dăjaba s-or uns suferinzîî pă picioare cu crema făbricată, că tăt nu li-or trecut mîncăricii. A tria zî, Mitru o zîs şi-i băgăm cu picioarile-n benzînă. Iexclus, am zîs, c-are şi-i ardă pă pchiele. Tătuşi i-am băgat cu picioarile-n rom. Cumpărasăm pă banii lu Şmecăru zece ieji dă rom dî la coparativă. Rezultat – zero! A patra zî, i-am pus pă suferinz’ şi-ş frece picioarile cu ai. Rezultat – on amniros zdrobitor! Eh, da-n a cincia zî am găsît soluţîia – am cumpărat cinci tuburi dă pastă dă ghinţ’ Cristal şi l-am pus pă Şmecăru şi pă muieri-sa şi să ungă cu pasta dă ghinţ’ pă picioare. Mă, oamini buni! Or trecut mîncăricii ca pîn minunie şi s-or oprit suferinzîî dîn uiuituri. No, în sfîrşit am putut şi noi durmi noapchia, că-n cele cinci nopţ’ dă trătăment n-am putut şi nie hoghinim dă uiuiturile bechiejilor. Amu, mi-ţ’ întreba cum l-am trătat pă niepotu’ Mitrului! Simplu – l-am tuns nula şi l-o spălat muieria Mitrului pă cap cu apă în cari-o topit bicarbonat. Băsamă ciuperca dîn căciulă o fost mai sclabă dă puchiere, c-o cedat. Înt-on final, ce şi vă zîc dîcît că Şmecăru o rîs dăjaba dă noi, că dîn zîsa lu’ ciala cinie rîghie la urmă rîghie mai binie. Nu mai vorovăsc dă cît o costat trărămentu’. Amu binie, c-or zîs că mai recuperiază dîn cheltuială, că n-are şi ţîpe romu-n cari-or stat cu picioarile ci are şi-l beie. Ci-or făcut – triaba lor. Binie că i-am scăpat dă ciuparcă. Mitru, năavînd ce face, o zîs că spală căciula cu urechi dăbălachie, în benzînă, ca şi omoare ciuparca. Rezultat – tătă s-o dăşchiet în dăraburi. La tăchie cele-ntîmplachie, ce-i mai dă adăugat dîcît că şi fiţ’ cu atenţîie ce şi d-inghie cumpăraţ’ asta păntru că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”

Dicţionar: pişpacuri – mărunţişuri; heberleu – fără un scop precis.

Draji cichitori!

Vă aşchieptăm zîlnic, la măgăzînu’ Ziridava, ietaju’ I,

la Solemn – răionu’ dă gălanterie bărbaţ’.

Avem fel şi fel. Tăchie-s mîndre şi lesnă:

Cloape, băşchi cu ţuţur sau fără, ştrimfi şi curele, sfetăre şi zoboanie, bughielarăşe şi părăzoare, jenţ’ şi jentuţă, şepci şi şepcuţă, pijamele, hălachie dă baie, chiloţ’ păntru băi, maieuri şi bretele, sfetăre păntru pă su’ şi păntru păstă chimeşi.