Iaga ghiduşe
Iaca dăspră însurătoare şi uspeţe să discuta înt-o duminică pă lăviţ’, la noi în uliţă. Asta păntru că la on moment dat, or apărut dîn ghireapta doi ghieveri călări pă biţoagle împănachie cu hîrchii creponachie, dă numa’ fluturau dîpă ei. Viniau şi ţîngăliau prelung în sămn dă atenţîie mărită! Cînd or ajuns pă dîr noi, s-or scoborît dîpă biţoagle şi ni-or adus la cunoşchinţă cinie cu cinie să întoloceşchie. Amu, chiară dacă nu ieram niamuri cu mnirii, ghieverii ni-or dat tătuşi şi bem răchie în sînătchia lor, dint-o iagă tare ghiduşe. Da’ fiţ’ atenţ’ cum arîta iaga!
În formă dă highieghie, avia on gurgoi scurt. Pîn’ aci, nimic dăosebit. Şmecăria iera că-n gurgoi iera o strungă subţîietă şi turnată ghiduş, sub formă dă triunghi şi oricît ţîniai iaga la gură nu să sloboza dîn ia mai mult dă doauă tri picături. Iac-aşe, c-o iagă d-aceia ghiduşe puchiai învita la uspăţ tăt satu’. Asta dacă nu dăghiai păstă unu’ şpeţialist în ieji, ca vecinu’ Mitru. Zîc asta păntru că numa’ l-am văzut c-o pus iaga la gură, s-o-nfoiet scurt, dîpă care o suflat prelung în iagă ş-apoi o slobozît pă gîrchian tătă răchia dîn ia. Dîpă care s-o şchiers la gură cu cîrpa dîn jeb, o plioscochit dă cîchieva ori ş-o zîs: -“Trăiască Dumniezo tînării, că tare bună-i răchia asta, mă!” Gheverii bghieţîî or făcut ochii mari ca dă broscoi, or înghiţît în săc, s-or suit dă urjenţă pă biţoagle şi s-or cam mai dus. Trăbuieu ş-alimenteze iaga ghiduşe, nu?
Bace Toghiere, o-nchis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă ş-o zîs: -“Apăi, drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, nu ieste ‘mormîntare fără rîs şi uspăţ’ fără plîns. Şi dacă tăt vini voarba dă uspăţ’, musai şi vă povestesc ci-am păţît la on uspăţ’! Fiţ’ atenţ’!
Învitaţîia şi pregăchirile
Tăt aşe, înt-o duminică, şighiam cu vecinii pă lăviţ’, la uliţă. La on moment dat or apărut doi gheveri, da’ nu aşe ca aişchia, pă biţoagle, ci pă cai. Cu cloape împănachie pă cap, cu zoboanie niegre păstă chimeşi albe şi cu zbiciuri scurchie şi-mpănachie şi iele cu tăt felu’ dă şirinci dă hîrchie creponată, s-or apropiet uşurel dă noi. Caii, la rîndu’ lor ierau mîndru gătaţ’, cu tăt felu’ dă penie tăt dîn hîrchie creponată, fărbălichie-n fel şi fel. Nu s-or scoborît dî pă cai ci d-a-ncălaria, ghieverii ni-or anunţat că sînchiem învitaţ’ la uspăţ, să-nsoară pruncu’ lu’ Ieconomu dî la noi, c-o fată dînt-on sat vecin. Mare bucurie mare, aşe c-am cinstit cu ghieverii răchie dînt-o dimijenuţă ş-apoi s-or cam mai dus.
Săptămîna cari-o urmat o fost săptămîna pregăchirilor dă uspăţ. Cum uspăţu’ avia şi aibe loc în satu’ vecin, treburile ierau simple, nu trăbuieu adunachie mese, lăviţ’ şi scaunie dî pîn sat, nu iera nievoie nici dă adunatu’ văsăriei, aghică: linguri, furchiţe, căuci, blighie dîn tablă păntru zamă, blighie dîn porţolan, cuţîchie şi mulchie alchile. Pă lîngă asta n-avia şi aibe loc răghicatu’ şetrii precum nici adunatu’ cătlanielor, a linguroailor dîn lemn şi a atîtor inştrumenchie dă pregăchit mîncaria păntru uspătoi. Rămînia însă şi s-adunie ghini, oauă, fănină, mniere şi oloi dî la fiecare fămilie învitată la uspăţ. Ceia ce s-o şi-ntîmplat! Amu, ar mai fi dă zîs că tătuşi, la casa mnirelui s-or făcut păturile păntru tăiţăi şi s-o tăiet on porc dă aproape doauă măji, c-aşe băsamă s-or înţăles cuscrii întră ei.
Uşurel, uşurel, zîlile or trecut şi iacîtă-ne-ai în zîua uspăţului, aghică sîmbăta! Vremia iera bună. Noi, vecinii dîpă uliţa noastă tăţ’ raşi proaspăt, îmbăieţ’ şi îmbrăcaţ’ cu hanile cel’ dă stat, dîmpreună cu muierile, la ciasurile doauspece pontoş ni-am încolonat şi ni-am dus cîtă casa mnirelui. Noi bărbaţîî meriam înenchie, dîpă noi viniau muierile noaşchie fiecare c-o tortă împănată cu fel şi fel dă dăsenie dîn şirincuţe dă unt. Fiecare muiere avia torta aşezată p-on blid dîn iagă cu picior şi-nfoşolită în ciolofan. Amu noi meriam înenchie nu c-am fi vrută şi proţedăm ca oaminii ciia bărnaci, ci trăbuia ş-apărăm muierile dă chie mniri ce cîni hămisîţ’ dă foame şi nu sară la torchie.
Plecaria şi sosîria
La casa mnirelui ni-o părimit Ieconomu’ cu muieria lui. Ni-am băgat în ocol pă căputu’ larg dăşchis şi ni-am şi trezît, noi bărbaţîî, cu cîchi-on sfîrtai dă răchie în brînci. Ce iera dă făcut? Am răghicat iejile cu răchie-n aier, am închinat în cinstia mnirilor şi ni-am dîgîlat grumazurile cu răchia rece, adusă băsamă drept dîn podrum, apoi am mestecat ceva sărăţele ce ierau puse pă nişchie tăvi dî pă o masă şi am stîmpărat cu apă cu bulbuci dîn ieji dă litră. Oăăăi! Iera cîci p-aci şi uit şi vă zîc cum că în ocol cîntau benzîle dă numa’. Pînă muierile noaşchie or băgat torchile-n podrum, la răcoare, noi bărbaţîî am mai boscoroghit dă una, dă alta. În scurt timp o apărut on Teveu în care s-o suit mnirile cu fămilia lui şi cu domnişorii şi domnişoarile dă onoare. S-o ivit apoi cămionu’ cu prelată a Ciapeului în care ni-am suit tăţ’ uspătoii şi ni-am aşezat pă lăviţîle dîn dotare, da’ nu înenchie d-a juca în uliţă cu muierile doauă tri danţuri. Nuş’ care muiere o şi uiuit: cinie joacă şi nu strîgă, are-n gură mămăligă! Uuu, iu-iuu! No dară, c-aşei la uspăţ, nu? Ei, d-aşe faină cîntau benzîle, dă li-am suit cu noi în cămion şi d-abghia la ieşiria dîn sat nuş’ care o jghierat păstă clăniechie: -“Măăă! Torchileee!”
No, atunci ş-auzîţ’ sfadă întră bărbaţ’ şi muierile uituce. N-am avut încătrău numa’ ni-am întors dîn drum dîpă torchie ş-o şi zîs Mitru cîtă minie: -“Toghiere! Aci nu-i a bună, mă!” Cînd am ajuns cu cămionu’ iară la Ieconomu’ acasă, ce şi vez’? On vecin d-a Ieconomului, cu misiunia d-a păzî olachile s-o şi-nfipt în podrum dîpă ci-am mărs noi. Aculu o dat păstă iel Mitru. S-apucasă ciala dă băut răchie şi mînca dînt-o tortă. Noroc că nu iera torta Mitrului că-l şi apţiguia binie pă ciala.
Pîn’ la urmă muierile cu torchile şi noi cu iejile cu răchie ni-am aşezat iară pă lăviţ’ în cămion şi ni-am cam mai dus, cu benzîle cîntînd lîngă noi, cîtă satu’ vecin.
La sosîria-n satu’ vecin ni-am scoborît tăţ’ dîn cămion şi cu benzîle dîpă noi ni-am deplăsat cîtă casa nănaşilor, că ni-o-ntîmpinat cava niam d-a mniresîî şi ni-o dirijat pă trăseu. La uliţă iera lumia şi ţara. Tăţ’ să holbau la noi. C-o şi dăscîntat muieria Mitrului cam aşe: ce şighieţ’ şi vă uitaţ’, ca nişchie broscoi umflaţ? Uuu, iu-iuuu!
Ochiu’ stîng
La casa nănaşilor, alchie ieji cu răchie şi cu apă cu bulbuci, alchie sărăţele, alchie danţuri şi alchie uiuituri ca dă iexemplu: nana asta joacă binie şi mă-nvaţă şi pă minie. Ia mă-nvaţă a juca, io o-nvăţ’ a să ţuca. Ui-haaa! Da-acoalia, încolonaţ’ mîndru dîpă mnirile cu domnişoara lui dă onoare, nănaşii cu luminile-n brînci şi domnişorii cu domnişoarile dă onoare, am luat-o uşurel tăt jucînd cîtă casa mniresîî.
La mniriasă acasă guda noastă, on om hamiş dî la noi dîn sat, ni-o oprit pă tăţ’ înenchia căputului închis ş-o-nceput şi să tîrguiască cu guda mniresîî. Atunci ş-auzîţ’ poveşchi! Cum că noi am plecat la vînătoare şi cotăm o căprioară şi c-am fi auzît noi dî la nuş’ cinie c-ar fi la număru’ aciala dă casă şi într-on cuvînt li-o cerut guda noastă şi scoată căprioara la veghiere. Dîpă ce ni-or slobozît în ocol, guda mniresîî o scos o babă-nbrăcată-n mniriasă. Rezultatu’ – huiduieli şi fluierături. Apoi o scos altă mniriasă mai tînără. Rezultatu’ – or fluierat numa’ tînării năînsuraţ’, dî la noi. Eh, da’ a triia oară o scos dîn casă mniriasa aghivărată! No, asta da, or zîs tăţ’ uspătoii.
Pă ogriada năsămînată nie aşchiepta şatra mîndru-npodobită. Lîngă ia, o şatră mai micuchiauă adăpostia cătlanile care numa’ duduchiau cu focu’ su’ iele. Ci-o urmat? Danţuri cu uiuituri, ieji cu răchie răghicachie-n aier, cîntări dă dăspărţanie cum ar fi ieţ’ mniriasă zîua bună şi d-acoalia numa’ cîtă biserică. Uspătoii s-or băgat în biserică la cununie iar cii mai petrecăreţ’ or rămăs afară cu benzîle care cîntau dă numa’, da’ inghieva la distanţîie.
Dîpă ci-or ieşit pă su’ ploaia dă bomboanie acrişoare şi dă bani dă leu şi dă tri lei ţîpaţ’ în sus, mnirii cu tăt alaiu’ s-o-nghireptat cîtă şatra primitoare şi mîndru împănată. No, d-acoalia o-nceput chişcomeghia păntru că aşe o năloagă s-o făcut la ocuparia locurilor la mese dă mai că nu să mai auzau benzîle dă tolăiala uspătoilor. Io n-am apucat şi mă bag binie-n şatră c-o şi-nceput şi-mi joace ochiu’ stîng! Dîrt asta am zîs pă loc Mitrului: -“Mitrule! Ceva năaşchieptat are şi să-ntîmple, mă! Ocupaţ’ locuri la ieşiria dîn şatră, mă!” Mitru s-o executat şi dîn doauă mişcări ni-am aşezat la mesîle dî la intrare, aghică ieşiria dîn şatră.
Şatra şi zama
Ci-o urmat? Unile bunie da’ şi alchile năprasnice. Dîn zîsa lu’ unu’- fiţ’ antenă! Nu poci face şi nu laud mezelurile - foarchie gustoase! Răchia – bună şi ia. Pita – puhabă. Benzîle or cîntat binie. Am jucat, am dăscîntat, muierile or uiuit. Şi tătuşi ceva avia şi urmeze!
La on moment dat, d-atîta joc, ni-o apucat foamia. Avia şi urmeze zama cu tăiţăi, aşe că tătă lumia s-o aşezat la mese. Cum niamurile mniresîî, ce serviau la mese, să mişcau cam greu, o cam durat pînă or ajuns blighile cu zamă la noi, păntru că ieram lîngă ieşiria dîn şatră. Amu, drept îi că am văzut o figură corioasă ce tăt îş’ băga capu’ pînt-o strungă dî la prelată, în şatră, da’ nu m-am dat sama ce urmăreşchie. Eh, da’ cînd l-am văzut că rîghie c-o moacă răutăcioasă, uitîndu-să la ciia ce mîncau zamă, am zîs scurt, da’ mereuaş: -“Vecinii mniei! Nu v-aştinjeţ’ dă zamă, că-i dă bai!” Norocu’ că m-or ascultat!
Întră timp, pînă o ajuns zama la noi începusă iară jocu’. Mă oamini buni! Jucau uspătoii dă numa’. Icia auzai - mniresuţă cu cercei, şchii tu face colăcei? Culu – junile-i ca cînile, mniriasa ca ciriaşa! Uuu, iu-iuuu! Mai înculu unu’ jghiera – joacă fata n-o lăsa, că nu-i sora mînie-ta! Eh, da’ cînd o-nceput unu’ şi strîje – seri în sus ca pipirigu’, vii în jos ca bechieşigu’, s-or întîmplat două cestii:
- Prima: la on alt rînd dă mese, on om bătrîn şi cam bat o sărit în picioare şi cu păharu-n brîncă ş-o dat şi-nchinie cu mesenii. Dînt-odată numa’ că l-am văzut că s-o-nfoiet, i s-or bulbucat ochii, o roşit tăt şi cînd o dat drumu’ la o zdrăvietură bogată ca o ploaie dă vară, pă tăţ’ ciia ce şighiau pîn la tri mese i-o moiet. No, d-acoalia s-or luat tăţ’ dă cap!
- A doaua: cum săriau dănţuitorii care dă care tăt mai sus, numa’ l-am văzut pă unu’ că tăt roşeşchie ca piparca. Dîn doauă mişcări ş-o băndonat muieria-n joc şi ţînîndu-să dă foale o luat-o la picior cîtă ieşire în hohochile dă rîs ale mulţîmii. Eh, da’ nu iera dă rîs, că dîpă ciala s-or mai luat doi, apoi tri muieri. Or urmat alchie cinci şasă persoanie. Tăţ’ părăsau perimetru-n fugă. Cînd s-o aşchiernut în şatră on mniros dă găinaţ amestecat cu maţe dă porc năspălachie şi aburi dă răchie, am zîs: -“Vecini! Părăsîţ’ perimetru-n graba cei mai mare, mă!”
Ci-o urmat, îi uşor dă-nţăles. Pă tăţ’ cii ci-or mîncat tăiţăi cu zamă i-o tăiet năprasnic la foale. Closechile pă o rază dă o uliţă ierau tăchie ocupachie. Lumia fuja cere-ncătrău veghia cu ochii. Unii jghierau, alţîî jemiau afund. Mniriasa plînja. Mama mniresîî, ca şi sălveze situaţîia, cînta cu muzîcanţîî. Mitru rîghia şi zîcia: -“Mă! Ceia cîntă şi scroafa-i moartă-n cochieţ!” Amu, noroc că muzîcanţîî n-apucasăsră şi mînce zamă c-ar fi foastă baiu’ cît casa.
Cum s-o gătat tătă triaba? Apăi, io cu Mitru, Ilie, Ghiorghie şi Petre clănietistu’ ni-am băgat cu muieri cu tăt în şatră ş-am început jocu’. Loc larg iera aşe că ni-am distrat dă minunie. O urmat apoi felu’ doi dă mîncare, apoi ni-or adus torchile noaşchie. Am mîncat, am băut, am cinstit mnirii şi spră diminiaţă ni-am cam mai dus cîtă casă, pă jos, că întră timp cămionu’ nost să dusăsă dă mult cu cii ci-or apucat şi mînce zamă. Niamurile mniresîî s-or făcut şi iele năvăzuchie cu mniri cu tăt. Eh, da’ n-am părăsît perimetru’ pînă n-am băgat tătă mîncaria, (‘nafară dă zamă) şi băutura-n podrumuri. Zîce că s-ar fi întoarsă uspătoii a doaua zî ş-or mîncat-o, apoi or cinstit mnirii.
Eh, da-m’ pare că şi astîz văd uitătura răutăcioasă a celui care o făcut tătă năorînduiala. Zîce c-ar fi foastă ceva presupus pretendient al mniresîî ş-ar fi băgată-n căldările cu zamă ceva dă provocat “mărsu’ afară”. Da’ cum hoţu’ năprins îi om cinstit, musai ş-avem întătdauna atenţîie mărită, asta păntru că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!
Dicţionar:ghieveri – chiemători; gurgoi – gît; guda – reprezentantul mirilor.
Gheorghe Hodrea
Oamini buni !!!
Numa’ la noi la Ziridava, la ietaju’ I, mai preţis la Solemn – răionu’ dă lenjerie bărbaţ’, aflaţ’ fel şi fel dă articule.
Tăchie-s mîndre şi lesnă: căciuli fără sau cu urechi dăbălachie, cloape, băşchi cu ţuţur sau fără, mănuşi cu blana pă dînlontru o’ pă dînafată, ştrimfi şi curele, sfetăre şi zoboanie, bughielarăşe şi părăzoare, jenţ’ şi jentuţă, şepci şi şepcuţă, pijamele (Sofiaman şi d-alchile), hălachie dă baie, chiloţ’ dă tăt felu’ (Jolidon, Mistăr Big, Cătălin Bochiezatu, Uniconf, ...), maieuri şi bretele, sfetăre păntru pă su’ şi păntru păstă chimeşi, ietîcî.
Aşe că haidaţ’, nu mai şighieţ’ pă gînduri!
| < Anterior |
|---|
